Sectiunea I Dispozitii generale
Art. 1312. - Vanzatorul este dator sa explice curat indatoririle ce intelege a lua asupra-si.
Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului.
Vezi nota de la art. 1294.
Art. 1313. - Vanzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul.
Vezi nota de la art. 1294.
Sectiunea II Despre predarea lucrului
Art. 1314. - Predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului.
Art. 1315. - Obligatia de a preda imobilele se indeplineste din partea vanzatorului prin remiterea cheilor, daca e vorba de o cladire, sau prin remiterea titlului de proprietate.
Art. 1316. - Predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea reala, sau prin remiterea cheilor cladirii, in care se afla puse, sau prin simplul consimtamant al partilor, daca stramutarea nu se poate face in momentul vanzarii, sau daca cumparatorul le avea in puterea sa, la facerea vanzarii, cu vreun alt titlu.
Art. 1317. - Spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului, si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie.
Art. 1318. - Traditiunea lucrurilor necorporale se face, sau prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumparatorul de dansele, cu consimtamantul vanzatorului.
Art. 1319. - Predarea trebuie sa se faca la locul unde, se afla lucrul vandut in timpul vanzarii, daca partile nu s-au invoit altfel.
Art. 1320. - Daca vanzatorul nu face predarea in timpul determinat de ambele parti, cumparatorul va avea facultatea de a alege intre a cere rezolutiunea vanzarii sau punerea sa in posesie, daca intarzierea nu provine decat din faptul vanzatorului.
Art. 1321. - In toate cazurile, vanzatorul trebuie sa fie condamnat*) la daune-interese, daca urmeaza vreo vatamare pentru cumparator din nepredarea lucrului la timp.
*) Obligat.
Art. 1322. - Vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vanzator un termen pentru plata.
Art. 1323. - El nu va fi dator sa faca predarea, chiar de ar fi si dat un termen pentru plata, daca de la vanzare incoace, cumparatorul a cazut in faliment sau in nesolvabilitate, incat vanzatorul se afla in pericol de a pierde pretul, afara numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen.
Art. 1324. - Lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul vanzarii. Din acea zi toate fructele sunt ale cumparatorului.
Art. 1325. - Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu
Art. 1326. - Vanzatorul este dator sa predea cuprinsul lucrului vandut in masura determinata prin contract, insa cu modificarile mai jos aratate.
Art. 1327. - Daca vanzarea unui imobil s-a facut cu aratare de cuprinsul sau, si pe atat masura, vanzatorul este dator sa predea cumparatorului, daca acesta cere, cuprinsul aratat in contract. Neputand, sau cumparatorul necerand, vanzatorul este dator sa sufere o scadere proportionala la pret.
Art. 1328. - Daca, din contra, in cazul articolului precedent, s-ar gasi ca cuprinsul lucrului e mai mare decat cel aratat in contract, cumparatorul poate sau a complini pretul dupa numarul masurilor aflate, sau, daca excedentele cuprinsului aflat se ridica la o a douazecea parte a cuprinsului declarat in contract, a strica vanzarea.
Art. 1329. - In toate cazurile de vanzare, facuta altfel decat pe atat masura, fie vanzarea de un corp cert si limitat, fie de mai multe fonduri distincte si separate, fie conceputa cu expresia masurii inaintea desemnarii obiectului sau din contra, nici vanzatorul n-are drept la adaos de pret, pentru excedent, nici cumparatorul, la scadere pentru lipsa, decat in cazul cand excedentul sau lipsa pretuieste o a douazecea parte din pretul total al vanzarii.
Art. 1330. - Dispozitiile celor trei articole precedente nu se vor aplica decat in lipsa de stipulatie contrarie intre parti.
Art. 1331. - Cand, dupa art. 1328 si 1329, este caz de a se adaugi pretul pentru excedent de masuri, cumparatorul are facultatea de a alege, intre a strica vanzarea si a implini pretul. Suplimentul pretului se raspunde cu dobanda, daca cumparatorul a pastrat imobilele.
Art. 1332. - In toate cazurile, cand cumparatorul are drept de a strica vanzarea, vanzatorul este dator sa-i restituie, deosebit de pret, daca l-a primit, spezele contractului.
Art. 1333. - Daca s-au vandut doua fonduri printr-un singur contract, drept un singur pret, cu aratare de masura fiecaruia, si cuprinsul unuia este mai mic decat cel declarat, iar al celuilalt mai mare, se va face compensatie intre pretul excedentului si pretul lipsei, si actiunea vanzatorului pentru adaugire sau a cumparatorului pentru scadere de pret va fi supusa regulilor mai sus stabilite.
Art. 1334. - Actiunea vanzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului, se prescriu printr-un an din ziua contractului.
Art. 1335. - Pericolul total sau partial al lucrului vandut, mai inainte de predare, se judeca dupa regulile generale ale obligatiilor conventionale.
Sectiunea III Despre raspunderea vanzatorului
Art. 1336. - Vanzatorul raspunde catre cumparator:
1. de linistita posesiune a lucrului, si
2. de viciile aceluiasi lucru.
& 1. Raspunderea de evictiune
Art. 1337. - Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Art. 1337. - Partile pot prin conventie sa adauge, sa micsoreze sau sa stearga obligatia de evictiune.
Art. 1339. - In nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie contrarie este nula.
Art. 1340. - Stipulatia prin care vanzatorul se descarca de raspunderea pentru evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, in caz de evictiune, afara numai daca cumparatorul a cunoscut, la facerea vanzarii, pericolul evictiunii, sau daca a cumparat pe raspunderea sa proprie.
Art. 1341. - Cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este evins, are dreptul a cere de la vanzator:
1. restituirea pretului;
2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins;
3. spezele instantei*) deschise de dansul in contra vanzatorului si ale celei deschise de invingator in contra sa;
4. daune-interese si spezele contractului de vindere.
*) Cheltuieli de judecata.
Art. 1342. - Daca, la epoca evictiunii, lucrul vandut se afla de o valoare inferioara sau a suferit deteriorari ori prin neglijenta cumparatorului, ori prin evenimente independente de cumparator vanzatorul nu se poate apara de a restitui pretul intreg.
Art. 1343. - Dar daca cumparatorul a tras foloase din stricaciunile ce a facut lucrului, vanzatorul are dreptul a opri din pret o suma egala cu acele foloase.
Art. 1344. - Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.
Art. 1345. - Vanzatorul este dator sa intoarca cumparatorului, el insusi sau prin evingator, toate spezele necesare, utile si de intretinere ale aceluia.
Art. 1346. - Daca vanzatorul a vandut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, si cele de simpla placere.
Art. 1347. - Daca cumparatorul este evins numai de o parte a lucrului si aceasta are, in privinta totului, o asa insemnatate incat cumparatorul n-ar fi cumparat lucrul fara acea parte, el poate strica vanzarea.
Art. 1348. - Daca in caz de evictiunea unei parti a fondului vandut, nu se strica vanzarea, cumparatorul are dreptul a cere valoarea, in momentul evictiunii, a partii de care a fost evins, iar nu o parte proportionala din pret, ori de au crescut sau de au scazut imobilele in valoare de la vindere incoace.
Art. 1349. - Daca imobilul vandut se afla insarcinat de servituti neaparate, nedeclarate de vanzator si de o asa importanta, incat se poate presupune ca cumparatorul n-ar fi cumparat de le-ar fi cunoscut, el poate cere sau stricarea contractului sau indemnitate.
Art. 1350. - Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si care nu sunt prevazute aici se vor decide dupa regulile generale ale conventiilor.
Art. 1351. - Daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul sau, fara sa cheme in cauza pe vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa castige judecata.
& 2. Raspunderea de viciile lucrului vandut
Art. 1352. - Vanzatorul este supus la raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca din cauza acelora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atat de micsorata, incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dansul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.
Art. 1353. - Vanzatorul nu este raspunzator de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga.
Art. 1354. - El este raspunzator de viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, afara numai daca, in cazul acesta, nu se va fi invoit cu cumparatorul ca sa nu raspunda de vicii.
Art. 1355. - In cazurile art. 1352 si 1354, cumparatorul poate sau a intoarce lucrul si a-si primi pretul, sau a opri lucrul si a cere inapoierea unei parti din pret arbitrata prin experti.
Art. 1356. - Daca vanzatorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe langa restitutiunea pretului, de toate daunele-interese catre cumparator.
Art. 1357. - Daca vanzatorul nu cunostea viciile lucrului, el nu poate fi apucat decat pentru restitutiunea pretului si pentru spezele facute de cumparator cu ocazia vanzarii.
Art. 1358. - Daca lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vanzatorul este dator a intoarce cumparatorului pretul si a-l dezdauna, conform celor doua articole precedente.
Dar pierderea lucrului prin caz fortuit va fi pe seama cumparatorului.
Art. 1359. - Actiunea pentru vicii redibitorii trebuie sa fie intentata de cumparator in scurt termen, dupa natura viciului, obiceiul din partea locului si distanta.
A se vedea art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 1360. - Aceasta actiune nu exista in vanzarile publice.
Art. 1361. - Principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract.
Art. 1362. - Daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati la locul si la timpul in care se face predarea lucrului.
Art. 1363. - Cumparatorul datoreste dobanda pretului vanzarii pana la platirea capitalului, in cele trei urmatoare cazuri:
- daca aceasta s-a cuprins anume in contract;
- daca lucrul vandut si predat produce fructe sau alte venituri;
- daca cumparatorul a fost interpelat*) a plati.
In acest dupa urma caz dobanda nu curge decat din momentul interpelarii.
*) Pus in intarziere.
Art. 1364. - Daca cumparatorul este tulburat, sau are cuvant de a se teme ca ar fi tulburat prin vreo actiune, sau ipotecara sau de revendicare, el poate suspenda plata pretului pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da cautiune, afara numai daca se va fi stipulat ca plata sa se faca chiar de ar urma tulburarea.
Art. 1365. - Daca cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea vanzarii.
Art. 1366. - Rezolutiunea vanzarii de imobile se pronunta indata, daca vanzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul.
Daca asemenea pericol nu exista, judecatorul poate da cumparatorului un termen mai mult sau mai putin lung, dupa imprejurari, fara sa poata da in nici un caz al doilea termen.
Trecand acel termen, fara ca cumparatorul sa plateasca, se va pronunta rezolutiunea vanzarii.
Art. 1367. - Cand la o vanzare de imobile s-a stipulat ca, in lipsa de plata pretului in termenul defipt vanzarea va fi de drept rezolvata, cumparatorul poate plati dupa expirarea termenului, pe cat timp nu este pus de vanzator in intarziere printr-o interpelare in forma*); dar dupa asemenea interpelare, judecatorul**) nu-i poate da termen.
*) Intr-unul din modurile admise de lege.
**) Instanta judecatoreasca.
Art. 1368. - Actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala. Cu toate acestea, vanzatorul nu se va putea prevalida*) de dreptul sau, in contra autoritatii publice, nici in contra adjudecatorilor in vanzari silite, decat conformandu-se, pentru acest din urma caz, regulilor prescrise in procedura.
*) Prevala.
Art. 1369. - Actiunea rezolutorie creata prin art. 1365 este supusa la acelasi mod de conservare ca si privilegiul vanzatorului. Ea nu poate fi exercitata, dupa stingerea acestui privilegiu, cu vatamarea unei a treia persoane, care a castigat de la cumparator drepturi asupra imobilului vandut, si care s-a conformat legilor ca sa pastreze acele drepturi.
A se vedea si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare, si art. 4 si 5 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare.
Art. 1370. - La vanzari de denariate*) si de lucruri mobile, vanzarea se va rezolvi de drept si fara interpelare**) in folosul vanzatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor.
*) Producte.
**) Punere in intarziere.
Art. 1371-1387. - (Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2.IV.1931).
Art. 1388. - Daca un lucru comun al mai multor nu se poate imparti usor si fara pierdere; sau daca intr-o imparteala de buna voie, s-ar afla lucruri pe care nici unul din impartitori n-ar putea, sau n-ar voi a lua; vanzarea unor asemenea lucruri se va face cu licitatie si pretul se va imparti intre coproprietari.
Art. 1389. - Fiecare din proprietari poate cere a se chema la licitatie straini*); vor trebui de neaparat sa se cheme, daca unul din coproprietari este minor.
*) Alte persoane decat coproprietarii.
Potrivit art. 147 din Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare, regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie.
Art. 1390. - Modul si formalitatile pentru licitatie sunt aratate la titlul "Despre succesiuni" in codicele de procedura.
A se vedea Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea impartelilor judiciare - Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare - care reglementeaza in prezent materia la care face trimitere art. 1390.
Art. 1391. - La stramutarea unei creante, a unui drept sau a unei actiuni, predarea intre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului.
Art. 1392. - Cel ce vinde o creanta, sau orice alt lucru necorporal, este dator sa raspunda de existenta sa valabila in folosul sau, in momentul vanzarii, desi vanzarea n-ar cuprinde aceasta indatorire de raspundere.
Art. 1393. - Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decat dupa ce a notificat debitorului cesiunea.
Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii facuta de debitor intr-un act autentic.
Art. 1394. - Cu toate acestea, orice act sau hotarare care constata o cesiune sau o chitanta de chirie sau arenda pe doi ani viitori, va trebui sa fie transcris pe registrele oficiului ipotecar.
1. Transcrierea la care se refera art. 1394 se face in registrul de transcrieri al notariatului unde este situat bunul nemiscator, potrivit art. 710 si 711 pct. 8 - 9 Cod procedura civila si Legii nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
2. Cu privire la opozibilitatea unor contracte de locatiune si a unor cesiuni de venituri, a se vedea si:
- art. 14 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare;
- art. 21 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947 cu modificarile ulterioare.
Art. 1395. - Daca mai inainte de notificarea cesiunii facuta de cedent sau de cesionar debitorului, acesta platise cedentului, liberarea sa va fi valabila.
Art. 1396. - Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si ipoteca.
Dispozitiile art. 1396 au fost interpretate prin Decretul-lege pentru abrogarea art. 33 din Legea cu privire la unele dispozitiuni pentru inlesnirea si refacerea creditului din 20 aprilie 1935 si pentru interpretarea art. 1396 Cod civila, art. 277 c. com. si art. 16 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin - promulgat cu Decretul nr. 3673, Monitorul Oficial nr. 856 din 1 noiembrie 1940.
Dispozitiile legii aratate mai sus au fost mentinute in vigoare prin art. 2 al Decretului 247/1950 pentru abrogarea Legii din 20 aprilie 1935 privitoare la unele dispozitii pentru inlesnirea si refacerea creditului - Buletinul Oficial nr. 104 din 16 noiembrie 1950.
Art. 1397. - Vanzatorul sau cedentul unei creante nu raspunde de solvabilitatea debitorului, decat daca s-a indatorat anume la aceasta si numai pana la suma pretului de dansul primit.
Art. 1398. - Cand a primit asupra-si raspunderea pentru solvabilitatea debitorului, aceasta indatorire se intelege contractata numai in ceea ce priveste solvabilitatea actuala a debitorului, nu si cea viitoare, afara de cazul cand se stipuleaza anume contrariul.
Art. 1399. - Cel ce vinde o mostenire, fara a specifica cu de-amanuntul obiectele intr-insa cuprinse, nu raspunde decat de calitatea sa de mostenitor.
Art. 1400. - Daca s-a folosit de fructele vreunui fond, sau a primit plata vreunei creante ereditare, sau a vandut lucruri de ale succesiunii, este dator sa intoarca toate acestea cumparatorului, daca nu si le-a rezervat anume la vanzare.
Art. 1401. - Cumparatorul este dator si el sa intoarca vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile succesiunii, si sa-i tina seama de sumele de care era el insusi creditor al succesiunii, daca nu e stipulatie contrarie.
Art. 1402. - Cel in contra carui exista un drept litigios vandut se va putea libera de cesionar numarandu-i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii.
Art. 1403. - Lucrul se socoteste litigios cand exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului.
Art. 1404. - Dispozitiile art. 1402 inceteaza:
1. cand cesiunea s-a facut la un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat;
2. cand s-a facut la un creditor, spre plata creantei sale;
3. cand s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.
Art. 1405. - Schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv un lucru pentru altul.
1. Cu privire la schimbul de terenuri a se vedea Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (art. 51, 52).
2. A se vedea si nota de la art. 1306.
Art. 1406. - Schimbul se face prin singurul consimtamant, intocmai ca si vanzarea.
A se vedea nota de la art. 971.
Art. 1407. - Daca unul dintre copermutanti*) a primit lucrul lui dat in schimb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai a intoarce pe cel primit.
*) Parte in contractul de schimb.
Art. 1408. - Copermutantul*) evins de lucrul primit in schimb poate cere daune-interese sau intoarcerea lucrului sau.
*) Parte in contractul de schimb.
Art. 1409. - Toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si la contractul de schimb.
Art. 1410 - Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare.
Art. 1411. - Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat.
Art. 1412. - Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte.
Locatiunea lucrarilor, astfel cum este determinata prin art. 1470 Cod civil, formeaza in prezent obiectul reglementarilor speciale cuprinse in Codul muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972, sau in dispozitiile normative privitoare la contractul de transport - terestru, fluvial, maritim si aerian, sau la contractul de antrepriza.
Art. 1413. - Locatiunile sint de mai multe feluri si au regulile lor proprii.
Se cheama inchiriere locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor;
Arendarea, locatiunea fondurilor rurale;
Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului;
Antrepriza, luarea savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare.
Art. 1414. - Se considera ca o locatiune orice concesiune temporara a unui imobil drept o prestatie anuala, ori sub ce titlu ar fi facuta.
O asemenea concesiune nu trece catre cesionar nici o proprietate, chiar cand s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi fara nici un efect.
Art. 1415. - Locatiunile ereditare astazi in fiinta cunoscute sub numele de emfiteuze, ori embatic (besman), se pastreaza. Ele se vor regula dupa legile sub care s-au nascut.
Pe viitor ele nu se mai pot infiinta.
Dispozitia art. 1415 alin. 1 nu mai are aplicare, intrucat prin art. 7 al Legii pentru reforma agrara din 14 iulie 1921 - Monitorul Oficial nr. 82 din 17 iulie 1921, pamantul care forma obiectul locatiunilor respective a fost expropriat in folosul embaticarilor.
Art. 1416. - Daca contractul facut verbal n-a primit nici o punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic ar fi pretul si chiar cand s-ar zice ca s-a dat arvuna.
Numai celui ce neaga contractul se poate deferi juramant.
1. Dispozitia din alin. 2 al art. 1416 a devenit inaplicabila in urma abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. - Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
2. Reglementari speciale ale locatiunilor cladirilor sunt prevazute in urmatoarele dispozitii normative:
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980;
- H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
- Decretul nr. 195/1977 privind asigurarea unitatilor industriale cu locuinte necesare personalului acestora - Buletinul Oficial nr. 55 din 29 iunie 1977.
Art. 1417. - Urmand contestatii asupra pretului contractului verbal, a carui punere in lucrare a inceput, si nefiind nici o chitanta, proprietarul jurand va fi crezut, daca locatarul nu prefera a cere o estimatie prin experti. In cazul din urma, spezele expertizei cad in sarcina lui, daca estimatia intrece pretul ce-l reclama.
Dispozitia art. 1417 a fost modificata implicit ca urmare a abrogarii art. 1207-1222 Cod civil ("Despre juramant") prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
Art. 1418. - Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa.
Ea poate fi interzisa in tot ori in parte; aceasta interzicere nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte din o stipulatie speciala.
A se vedea si art. 17 si 18 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1419. - Dispozitiile articolelor relative la contractele de arendare a averilor dotale ale femeilor maritate, se vor aplica si la contractele de arenda ale averilor minorilor.
A se vedea nota 1 de la art. 534.
Art. 1420. - Locatorul este dator, prin insasi natura contractului, fara sa fie trebuinta de nici o stipulatie speciala:
1. de a trada*) locatarului lucrul inchiriat sau arendat;
2. de a-l mentine in stare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat sau arendat;
3. de a face ca locatarul sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul locatiunii.
*) Sa predea.
Art. 1421. - Locatorul trebuie sa tradea*) lucrul in asa stare, incat sa poata fi intrebuintat.
In cursul locatiunii, trebuie sa se faca toate acele reparatii ce pot fi necesare, afara de micile reparatii (reparatii locative) care prin uz sunt in sarcina locatarului.
*) Sa predea.
Cu privire la efectuarea reparatiilor, a se vedea art. 47-50 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980 - si art. 23 (anexa 3) din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
Art. 1422. - Locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate stricaciunile si viciile lucrului inchiriat ori arendat, ce-i impiedica intrebuintarea, chiar desi nu au fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii.
Daca din aceste vicii si defecte deriva pentru locatar o dauna oarecare, locatorul este dator de a-l dezdauna.
Art. 1423. - Daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfacut. Daca insa se distruieste*) in parte, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara o scadere din pret, ori desfiintarea contractului.
In amandoua cazurile nu i se da nici o dezdaunare.
*) Distruge.
Art. 1424. - Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat sau arendat.
A se vedea:
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980 (art. 47, 49 alin. 2 si art. 50);
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (art. 1-9), Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991, cu modificarile ulterioare.
Art. 1425. - Daca in cursul locatiunii, lucrul inchiriat sau arendat are nevoie de reparatii urgente, ce nu se pot amana pana la finele contractului, locatarul trebuie sa sufere stramtoarea ce i se casuneaza, orice fel fie ea, si fiind lipsit chiar, pe timpul facerii lor, de intrebuintarea a o parte din lucrul inchiriat sau arendat.
Daca insa aceste reparatii continua mai mult decat 40 de zile, pretul locatiunii se va scadea in proportia timpului in care si a partii lucrului inchiriat de a carei intrebuintare a ramas lipsit.
Daca reparatiile sunt de asa fel incat locatarul si familia sa se afla in neputinta de a locui, el va putea cere anularea*) contractului.
*) Se are in vedere "rezilierea".
Art. 1426. - Locatorul nu este raspunzator catre locatar de tulburarea casunata lui prin faptul unei a treia persoane, care persoana nu-si sprijina acest fapt pe un drept asupra lucrului inchiriat sau arendat; locatarul are insa facultatea de a reclama in contra-le in numele sau personal.
Art. 1427. - Daca, din contra, locatarul a fost tulburat in folosinta sa, in urmarea unei actiuni relative la proprietatea lucrului, are drept la o scadere in proportie cu pretul inchirierii sau arendarii, intrucat insa a instiintat pe locator de aceasta molestare si impiedicare.
Art. 1428. - Daca acei care au casunat tulburarea, cu de la sine putere, pretind a avea vreun drept asupra lucrului, ori daca locatarul este chemat in judecata pentru a fi condamnat a pierde lucrul in totalitate sau in parte, sau pentru a suferi exercitiul unei servituti, el trebuie sa instiinteze pe locator spre a fi garantat contra unei asemenea tulburari, si daca vrea, poate sa fie scutit de orice chemare in judecata, aratand insa pe locatorul in al carui nume poseda.
A se vedea art. 60-63 Cod procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare, referitoare la chemarea in garantie si art. 64-65 Cod procedura civila referitoare la aratarea titularului dreptului.
Art. 1429. - Locatarul are doua indatoriri principale:
1. trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinata prin contract; iar in lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante;
2. trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite.
Art. 1430. - Daca locatarul uzeaza de lucrul inchiriat sau arendat in altfel de cum se arata in contract, sau in un mod din care ar putea sa rezulte o vatamare pentru locator, acesta, dupa imprejurari, poate cere desfiintarea*) contractului.
*) Rezilierea.
A se vedea si art. 24 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980, la H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
Art. 1431. - Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform inventarului, daca s-a fost facut un asemenea intre dansul si locator; nu este raspunzator de pierderea sau deteriorarea provenita din cauza vechimii sau a unei forte majore.
A se vedea si art. 49 alin. 1 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1432. - In lipsa de inventar se prezuma ca locatarul a primit lucrul inchiriat ori arendat in starea in care locatorul era dator a-l trada*) si trebuie sa-l restituie in aceeasi conditie, afara numai cand ar putea proba contrariul.
*) A-l preda.
Art. 1433. - Locatarul e dator a apara lucrul inchiriat contra uzurpatiunilor.
Urmand uzurpatiune, este dator a instiinta pe locator in termenul ce s-ar fi pus spre cercetare*). Calcand aceasta datorie, ramane raspunzator de daune si speze.
*) Termenul real pentru judecarea actiunii tertului.
Art. 1434. - Locatarul este raspunzator de stricaciunile si pierderile intamplate in cursul folosintei sale, intrucat nu probeaza ca au urmat fara culpa sa.
Asemenea este raspunzator de stricaciunile si pierderile casunate de persoanele familiei sale sau de sublocatar.
Cu privire la membrii familiei locatarului a se vedea si art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicat in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1435. - Este raspunzator de incendiu, daca nu probeaza ca incendiul s-a intamplat prin caz fortuit sau forta majora, sau prin defect de constructie, sau ca focul a venit de la o casa vecina.
Art. 1436. - Locatiunea facuta pentru un timp determinat inceteaza de la sine cu trecerea termenului, fara sa fie trebuinta de o prealabila instiintare.
Daca contractul a fost fara termen, concediul*) trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului.
*) Denuntarea.
A se vedea si art. 21 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973, precum si pct. 3 si 13 din anexa nr. 2 si pct. 2 din anexa nr. 4 (contractele tip de inchiriere la H.C.M. nr. 860/1973).
Art. 1437. - Dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramane si e lasat in posesie, atunci se considera locatiunea ca reinnoita, efectele ei insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ la locatiunea fara termen.
A se vedea si nota de la art. 1436.
Art. 1438. - Cand s-a notificat concediul*), locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat sau arendat, nu poate opune relocatiunea tacita**).
*) Denuntarea.
**) Reinnoirea tacita a locatiunii.
Art. 1439. - Contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare.
In caz cand una din parti nu implineste indatoririle sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea contractului.
1. In cadrul reglementarii Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980, locatarul este obligat sa locuiasca suprafata inchiriata. Aceasta se pastreaza la dispozitia locatarilor in cazurile prevazute de art. 19 si 20 din aceasta lege, precum si in cazurile prevazute de art. 12 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
2. In conditiile art. 24 din Legea nr. 5/1973, proprietarul poate cere rezilierea contractului de inchiriere.
3. A se vedea, de asemenea, si notele de la art. 1430 si 1436.
Art. 1440. - Contractul de locatiune nu se desfiinteaza prin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului.
A se vedea nota de la art. 1436.
Art. 1441. - Daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, intrucat a fost facuta prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certa, afara numai cand desfiintarea ei din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune.
Art. 1442. - Daca in contractul de locatiune s-a prevazut desfiintarea lui din cauza vanzarii, atunci locatarul are dreptul a cere dezdaunarea de la locator, afara numai cand s-ar fi stipulat contrariul.
Art. 1443. - Cumparatorul ce voieste sa faca intrebuintare de facultatea rezervata prin contractul de locatiune de a da concediu*), trebuie sa vesteasca mai intai pe locatar. Chiriasul va fi vestit mai inainte cu timpul cerut de obiceiul locului; arendasul cel putin cu un an.
Art. 1444. - Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati de catre locator, iar cand acesta nu o face, de catre cumparator.
Art. 1445. - Cumparatorul cu pact de rascumparare nu poate sa dea afara pe locatar mai inainte de a fi devenit proprietar nerevocabil prin trecerea termenului rascumpararii.
Art. 1445 a fost abrogat implicit ca urmare a abrogarii art. 1371-1387 Cod civil, prin art. 4 al Legii contra cametei - promulgata prin Decretul nr. 994, Monitorul Oficial nr. 77 din 2 aprilie 1931.
Art. 1446. - Contractul de inchiriere se poate desfiinta cand locatarul nu mobileaza indeajuns casa, afara numai daca da garantie suficienta pentru plata chiriei.
Art. 1447. - Reparatiile mici numite locative, ce raman in sarcina locatarului, daca nu s-a stipulat din contra, sunt acele pe care obiceiul locului le considera de astfel si intre altele sunt urmatoarele:
reparatia vetrei sobelor, a gurii lor, a capacelor s.c.l. a stricarii tencuielii din partea de jos a peretilor camerei si a altor locuri de locuinta pana la inaltimea de un metru;
la parchet si dusumele, intrucat numai unele bucati sunt stricate;
a geamurilor, intrucat sfaramarea lor nu ar fi urmat din cauza unei intamplari extraordinare ori fortei majore, de care nu poate fi responsabil locatarul;
a usilor, ferestrelor, broastelor, verigilor si altfel de incuietori.
A se vedea nota de la art. 1421.
Art. 1448. - Nici una din reparatiile reputate locative nu cad in sarcina locatarului cand stricaciunile au fost cauzate prin vechime sau forta majora.
A se vedea nota de la art. 1421.
Art. 1449. - Curatirea puturilor si a plimbatorilor este in sarcina locatorului.
Art. 1450. - Inchirierea mobilelor destinate pentru mobilarea unei case intregi, a unui apartament ori magazin se considera facuta pentru durata ordinara a inchirierii caselor, apartamentelor, magazinelor, dupa obiceiul locului.
Art. 1451. - Inchirierea unui apartament mobilat se va considera facuta pe un an, cand s-a stipulat atata chirie pe an;
pe o luna, cand s-a stipulat atata chirie pe luna;
pe o zi, cand s-a stipulat atata chirie pe zi.
Daca nu exista nici o imprejurare din care sa se probeze ca inchirierea s-a facut pe un an, pe o luna sau pe o zi, se va considera facuta conform obiceiului locului.
Art. 1452. - Daca locatarul, si dupa expirarea termenului locatiunii, continua a ramane in casa sau apartamentul inchiriat, fara nici o impiedicare din partea locatorului, el se considera ca voieste a le ocupa sub aceleasi conditii si pentru un timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici sa iasa, nici sa fie concediat inainte de a se fi facut vestirea, in termenul obisnuit in localitate.
Art. 1453. - Daca contractul de inchiriere se desfiinteaza pentru culpa chiriasului, acesta e dator de a plati chiria pe tot timpul necesar pentru o noua inchiriere, si daunele ce ar fi provenit din reaua intrebuintare a lucrului inchiriat.
Sectiunea I Arendare pe bani
Art. 1454. - Daca, prin contractul de arendare, se arata o intindere mai mica sau mai mare decat are fondul in realitate, arenda nu se va scadea si nu se va spori decat in cazurile si dupa regulile cuprinse la titlul vinderii, articolul 1327.
Art. 1455. - Daca arendasul nu inzestreaza mosia cu vitele si instrumentele necesare pentru exploatatiune; daca nu o cultiva la fel, daca nu o cultiva ca un bun proprietar, daca face din mosia arendata o intrebuintare diferita de aceea ce a fost destinata, sau in genere daca nu indeplineste clauzele arendarii, asa incat din aceasta sa derive o dauna pentru locator, acesta poate, dupa imprejurari, sa ceara desfiintarea contractului.
In toate cazurile sus-zise, arendasul este raspunzator de daunele provenite din neindeplinirea contractului.
Art. 1456. - Fiece arendas este dator sa-si stranga recolta numai in locurile obisnuite spre acest finit, intrucat nu a urmat o stipulatie diferita.
Art. 1457. - Daca arendarea s-a facut pe mai multi ani si daca in cursul ei s-a pierdut prin caz fortuit toata recolta unui an, sau cel putin jumatate din ea, arendasul poate sa ceara un scazamant din arenda, afara numai cand s-a compensat prin precedentele recolte.
Acest scazamant nu se va putea determina decat la finele contractului de arendare; atunci insa se va face compensatia prin recoltele tuturor anilor de arendare.
Pana atunci insa judecatorul poate, dupa arbitrul sau, sa faca un scazamant provizoriu, in proportia daunei suferite.
Art. 1458. - Daca arendarea nu s-a facut decat pe un an si toata recolta sau cel putin jumatate din ea s-a pierdut, arendasul va capata un scazamant proportional cu arenda.
Art. 1459. - Nu se va face scazamant, cand pierderea fructelor se va fi intamplat dupa culegerea lor.
Art. 1460. - Arendasul poate, prin o clauza expresa, sa ia asupra-si cazurile fortuite.
Art. 1461. - Sub stipulatia articolului precedent nu se cuprind decat cazurile fortuite ordinare, cum: grindina, bruma s.c.l.
Nu se cuprind sub dansa cazurile fortuite extraordinare, cum: devastarile din razboi, inundatie neobisnuita in tara, afara numai cand s-ar fi lepadat de dreptul de scazamant din motivul cazurilor fortuite, prevazute si neprevazute.
Art. 1462. - Arendarea fara termen a unei mosii se considera facuta pentru tot timpul necesar ca arendasul sa culeaga toate fructele ei.
Art. 1463. - Contractul de arendare fara termen inceteaza de la sine cu expirarea timpului pentru care se considera facut, dupa dispozitia articolului precedent.
Art. 1464. - Daca dupa expirarea arendarii facute cu termen, arendasul continua si se lasa in posesiune, atunci se formeaza o noua arendare, cu efectul aratat la art. 1462.
Art. 1465. - Arendasul ce iese trebuie sa dea celui ce vine dupa dansul incaperile cuviincioase si alte inlesniri pentru muncile anului urmator, si viceversa, arendasul ce vine trebuie sa lase celui ce iese incaperile cuviincioase si alte inlesniri pentru consumarea furajelor si pentru strangerea recoltelor ce ar fi mai ramas a se face.
Sectiunea II Arendare pe fructe
Art. 1466. - Dispozitiile in genere pentru locatiunea lucrurilor si in particular pentru arendarea pe bani se aplica si la arendarea pe fructe, cu modificarile urmatoare.
Art. 1467. - Daca arendandu-se mosia s-a stipulat ca arenda sa se plateasca in o parte din fructe, orice subarendare este oprita, daca nu s-a permis anume.
Art. 1468. - Urmand subarendarea nepermisa, proprietarul are drept de a-si lua indarat folosinta mosiei sale si de a fi satisfacut de daune interese ce ar proveni de la neindeplinirea contractului.
Art. 1469. - Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, in tot ori in parte, cade in sarcina ambelor parti, fara a da drept nici uneia din ele a trage la raspundere pe cealalta.
Nu va privi insa pe proprietar pierderea recoltei dupa strangerea ei, daca, arendasul s-a fost pus in intarziere cu tradarea*) partii cuvenite acelui.
*) Predarea.
Art. 1470. - Exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora;
2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor;
3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.
1. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 1 din art. 1470, a se vedea Codul muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972.
2. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 2 din art. 1470, a se vedea:
- Codul de comert - D(L) 1233, Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu modificarile ulterioare (art. 413-441);
- Regulamentul pentru transport pe Caile Ferate Romane, aprobat prin Decretul nr. 2171, Monitorul Oficial nr. 165 din 29 iulie 1929. Regulamentul a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 27 august 1929;
- Codul aerian - Decret nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare.
Art. 1471. - Nimeni nu poate pune in serviciul altui lucrarile sale decat pentru o intreprindere determinata sau pe un timp marginit.
Potrivit art. 70 din Codul muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972, contractul de munca poate fi incheiat si pe durata nedeterminata. In acest caz, contractul poate fi desfacut in conditiile prevazute prin art. 129 si 130 din Codul muncii.
Art. 1472. - Patronul se crede pe cuvantul sau:
pentru catimea salariului;
pentru plata salariului anului expirat si pentru aconturile date pe anul curgator.
Textul art. 1472 a fost implicit abrogat prin art. 43 al Legii asupra contractelor de munca - promulgata cu Decretul nr. 990, Monitorul Oficial nr. 74 din 5 aprilie 1929.
Art. 1473. - Dispozitiile din capul despre depozit si sechestru relative la stapanii de hoteluri se vor aplica si la carausii si capitanii de corabii, intrucat priveste paza si conservarea lucrurilor incredintate lor.
Art. 1474. - Carausii si capitanii de corabii sunt raspunzatori nu numai pentru lucrurile ce au incarcat in bastimentul sau carul lor, dar si pentru acelea ce li s-au remis in port sau in magazinele de depozit, spre a fi incarcate in bastimentul sau carul lor.
Art. 1475. - Ei sunt raspunzatori de pierderea si stricaciunea lucrurilor incredintate lor, cand ei nu probeaza ca s-au pierdut ori s-au stricat din cauza de forta majora sau cazuri fortuite.
A se vedea si Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare (art. 98-102).
Art. 1476. - Intreprinzatorii de transporturi publice pe uscat si pe apa trebuie sa tina un registru de bani, de efectele si pachetele cu care se insarcineaza.
A se vedea de asemenea nota 2 de la art. 1470.
Art. 1477. - Intreprinzatorii de transporturi si de trasuri publice, precum si patronii bastimentelor mai sunt supusi si la regulamentele particulare*), care au putere de lege intre dansii si ceilalti cetateni.
*) Dispozitii normative speciale.
A se vedea si Regulamentul pentru transport pe Caile Ferate Romane, aprobat prin Decretul nr. 2171, Monitorul Oficial nr. 165 din 29 iulie 1929. Regulamentul a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 27 august 1929.
Art. 1478. - Cand se comite cuiva*) facerea unui lucru, se poate stipula ca el sa puna numai lucrul sau, sau meseria sa, sau sa procure si materia.
*) Contracteaza cu cineva.
Art. 1479. - Cand lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramane in sarcina sa, afara numai daca comitentele a intarziat*) de a-l primi.
*) A fost pus in intarziere.
Art. 1480. - Cand meseriasul pune numai lucrul sau, sau industria sa, daca lucrul piere, dauna nu cade in sarcina lui decat numai daca va fi urmat din culpa sa.
Art. 1481. - In cazul articolului precedent, daca lucrul piere, desi fara culpa lucratorului, inainte insa de a fi fost tradat si fara ca comitentul sa fi intarziat de a-l verifica, meseriasul nu are nici un drept de a pretinde salariul sau, afara numai cand lucrul a pierit din cauza unui viciu al meseriei.
Art. 1482. - Cand e vorba de un lucru ce se masoara, sau care are mai multe bucati, verificarea se poate face in parti si se prezuma facuta pentru toate partile platite, daca comitentul plateste lucratorului in proportia lucrului facut.
Art. 1483. - Daca, in curs de 10 ani, numarati din ziua in care s-a ispravit cladirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru insemnator, unul ori altul se darama in tot ori in parte, sau ameninta invederat daramarea, din cauza unui viciu de constructie sau a pamantului, intreprinzatorul si arhitectul raman raspunzatori de daune.
1. Dispozitia art. 1483 a fost implicit modificata prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art. 3 si 11).
2. A se vedea si Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea in constructii publicata in Monitorul Oficial nr. 12 din 24 ianuarie 1995.
Art. 1484. - Intreprinzatorul sau arhitectul care s-a insarcinat a da gata un edificiu, dupa un plan statornicit si dezbatut cu comitentul, nu poate cere nici o sporire de plata, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a materialelor, nici sub pretext ca s-a facut la planul zis schimbari si adaugiri, daca aceste adaugiri si schimbari n-au fost in scris aprobate si pretul lor defipt cu comitentul.
Art. 1485. - Contractul de locatiune a lucrarilor se desfiinteaza cu moartea meseriasului, arhitectului sau intreprinzatorului.
Art. 1486. - Comitentul insa este dator sa plateasca erezilor lor, in proportia pretului defipt prin conventie, valoarea lucrarilor facute si aceea a materialelor pregatite, intrucat insa acele lucrari si materiale pot fi folositoare pentru dansul.
Art. 1487. - Intreprinzatorul raspunde de lucrarile persoanelor ce a intrebuintat.
Art. 1488. - Zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt*), pot reclama plata lor de la comitent, pe atat pe cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei.
*) In intreprindere.
Art. 1489. - Zidarii, lemnarii si cu ceilalti lucratori care contracteaza direct cu un pret hotarat, sunt priviti ca intreprinzatori pentru partea de lucru ce iau asupra-le.
Art. 1490. - Dispozitiile articolelor precedente din acest capitol se aplica si la dansii.
Art. 1491. - Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva.
Art. 1492. - Orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor.
Fiecare membru al unei societati trebuie sa puna in comun sau bani sau alte lucruri sau industria sa (c. civ. 5, 948, 962, 966, 968, 1008, 1503 si urm., 1513).
Art. 1493. - Societatile sunt universale sau particulare.
Sectiunea I Despre societatile universale
Art. 1494. - Societatile universale pot fi de doua feluri: societatea tuturor bunurilor a membrilor ei; si societatea universala a castigurilor.
Art. 1495. - Societatea tuturor bunurilor prezente este aceea prin care membrii ei pun la mijloc toate averile mobile si imobile ce poseda, si toate castigurile ce ar putea rezulta din ele.
In contractul societatii, ei pot cuprinde orice altfel de castiguri, bunurile insa ce vor putea dobandi prin succesiune sau donatiune nu vor intra.
Art. 1496. - Societatea universala a castigurilor este aceea prin care membrii ei pun la mijloc castigurile din industria lor, ce cu orice titlu ar dobandi in cursul societatii.
Averea mobila, ce poseda fiecare din asociati in momentul contractului, intra in societate, imobilele lor insa personale nu intra decat pentru folosinta numai.
Art. 1497. - Facandu-se un simplu contract de societate universala, fara nici o alta declaratie, atunci se intelege ca s-a format numai o societate universala de castiguri.
Art. 1491. - Contractul de societate universala se poate face numai intre persoanele capabile de a da sau a primi una de la alta si care au facultatea de a se avantaja reciproc in prejudiciul altor persoane.
Sectiunea II Despre societatea particulara
Art. 1499. - Societatea particulara este aceea ce are de obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori fructele lor.
Art. 1500. - Asemenea, societate particulara este si aceea formata prin un contract, prin care mai multe persoane se alcatuiesc, sau pentru o intreprindere determinata, sau pentru exercitiul unei meserii sau al unor profesiuni.
Sectiunea I Despre indatoririle asociatilor intre ei insisi
Art. 1501. - Societatea incepe in momentul facerii contractului, daca nu se stipuleaza un alt timp.
Art. 1502. - Daca nu s-a stipulat nimic in privinta duratei societatii, atunci ea se prezuma contractata pentru toata viata asociatilor, cu singura marginire cuprinsa in articolul 1527.
Daca insa ea are de obiect o afacere ce nu dureaza decat un timp determinat, atunci se prezuma contractata pentru tot timpul cat va tine acea afacere.
Art. 1503. - Fiecare asociat, in privinta societatii, se considera ca un debitor de tot ceea ce a promis de a pune in comun.
Daca s-a promis un obiect determinat de care societatea s-a evins, asociatul ce l-a pus in comun e raspunzator catre societate in felul precum vanzatorul este catre cumparator.
Art. 1504. - Asociatul care era dator a pune m comun o suma de bani, si care n-a facut-o, de drept si fara nici o cerere ramane debitor de dobanda acestei sume, din ziua in care trebuia sa o plateasca, fara a fi scutit si de plata de daune-interese, daca s-ar cuveni.
Asemenea se va urma si in privinta acelor sume ce ar fi luat din casa societatii, a caror dobanda va incepe a se socoti din ziua luarii lor pentru un folos al sau particular.
Art. 1505. - Asociatii care s-au indatorat a pune in comun industria lor vor trebui sa dea seama de toate castigurile facute prin acel fel de industrie, ce este obiectul societatii.
Art. 1506. - Cand un asociat este pe seama sa creditor de o suma exigibila al unei persoane, debitor asemenea si catre societate cu o suma exigibila, atunci aceea ce primeste de la un asa debitor va trebui sa socoteasca atat in creditul societatii, cat si in al sau propriu, in proportia ambelor credite, chiar cand prin chitanta data s-ar specifica ca primirea s-a facut numai pe seama creditului sau particular.
Daca insa prin chitanta data s-ar specifica ca primirea s-a facut numai in contul creditului societatii, atunci se va urma dupa aceasta declaratie.
Art. 1507. - Cind unul din asociati si-a primit partea sa intreaga din creditul comun si debitorul a devenit apoi nesolvabil, acest asociat va trebui sa puna in comun ceea ce a primit, chiar cand ar fi dat o chitanta anume pentru partea sa.
Art. 1508. - Fiecare asociat ramane raspunzator catre societate de daunele casunate prin culpa sa. Aceste daune nu pot sa se compenseze cu foloasele aduse societatii prin industria sa in alte afaceri.
Art. 1509. - Lucrurile, a caror folosinta numai a fost pusa in comun, daca sunt corpuri certe si determinate ce nu se consuma prin intrebuintare, raman in pericolul asociatului proprietar.
Daca aceste lucruri se consuma, sau conservandu-le se deterioreaza, daca au fost destinate spre vanzare, sau s-au pus in comun in urma unei estimatii inscrise in un inventar, atunci ele raman in pericolul societatii.
Daca lucrul a fost pretuit, asociatul nu poate pretinde alt decat pretul lui.
Art. 1510. - Un asociat are actiune contra societatii nu numai pentru restituirea capitalelor*) cheltuite in contul ei, dar inca pentru obligatiile contractate de buna credinta pentru afacerile sociale, si pentru pericolele nedespartite de administratia lor.
*) Sumelor.
Art. 1511. - Cand prin contractul de societate nu se determina partea de castig sau pierdere a fiecarui asociat, atunci acea parte va fi proportionala cu suma pusa in comun de fiecare.
In privinta acelui ce n-a pus in comun decat industria sa, partea de castig sau pierdere se va regula ca parte a acelui ce ar fi pus in comun valoarea cea mai mica.
Art. 1512. - Daca asociatii, pentru determinarea partilor, s-au invoit a se raporta la judecata unuia din ei sau unui al treilea, atunci nu se va admite nici o reclamatie contra unei asemenea determinari, afara numai cand va fi invederat contrara echitatii.
In aceasta privinta nu se va admite nici o reclamatie, dupa trecerea de nouazeci zile pline numarate din ziua in care asociatul ce se pretinde daunat a aflat despre o asemenea determinare, ori cand din partea sa a inceput a o executa.
Art. 1513. - Este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor.
Asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere.
Art. 1514. - Asociatul insarcinat cu administratia in puterea unei clauze speciale a contractului de societate poate sa faca si fara invoirea celorlalti asociati, toate actele ce depind de la administratia sa, intrucat le face fara dol.
Aceasta facultate nu i se poate revoca in cursul societatii fara o cauza legitima; daca insa i s-a acordat aceasta prin un act posterior contractului de societate, atunci se poate revoca ca un simplu mandat.
Art. 1515. - Cand mai multi asociati sunt insarcinati cu administratia, fara ca sa fie determinate functiile lor, ori fara ca sa fie stipulat ca unul nu poate sa faca nici un act fara celalalt, atunci fiecare din ei pot face indeosebi toate actele dependente de aceasta administratie.
Art. 1516. - Daca s-a stipulat ca unul din administratori sa nu poata face nimic fara celalalt, atunci unul singur nu va putea, fara o noua conventie, face nimic in absenta celuilalt, chiar cand acesta ar fi in neposibilitatea de a lua parte la administratie.
Art. 1517. - In lipsa de stipulatii speciale in privinta modului de administratie, se vor observa urmatoarele reguli:
1. Se prezuma ca asociatii si-au dat reciproc facultatea de a administra unul pentru altul. Fapta unuia obliga si pe ceilalti asociati, fara ca ei sa fi fost intrebati; acestia insa sau unul din ei pot intotdeauna a se opune la o asa operatie inainte de a fi fost facuta.
2. Fiecare asociat poate sa se serveasca de lucrurile societatii, intrucat le intrebuinteaza la destinatia lor statornicita prin uz, intrucat nu face dauna societatii, si intrucat nu impiedica si pe ceilalti asociati in exercitiul dreptului lor.
3. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociati sa contribuie la cheltuielile necesare pentru pastrarea lucrurilor societatii.
4. Unul din asociati nu poate face nici o inovatie asupra imobilelor societatii, chiar cand o ar crede avantajoasa ei, daca ceilalti asociati nu se invoiesc la aceasta.
Art. 1518. - Asociatul ce nu este si administrator nu poate nici vinde, nici obliga lucrurile, chiar mobile, ale societatii.
Art. 1519. - Fiecare asociat poate, fara invoirea asociatilor, sa-si asocieze o a treia persoana in privinta partii ce are in societate; nu poate insa, fara invoirea aceasta, a-l asocia si la societate, chiar cand ar avea administratia ei.
Sectiunea II
Despre obligatiile asociatilor catre a treia persoana
Art. 1520. - In orice societati, afara de cele comerciale, asociatii nu sunt solidar raspunzatori pentru debitele sociale si nici poate unul sa oblige pe ceilalti, daca acestia nu i-ar fi dat imputernicire.
Art. 1521. - Cand mai multi asociati sau indatorat catre un creditor, fiecare ramane raspunzator catre acesta cu o suma si parte egala, oricare ar fi capitalul, afara numai cand anume s-a stipulat ca fiecare ramane raspunzator in proportia capitalului pus in societate.
Art. 1522. - Stipulatia anume rostita ca s-a contractat o obligatie pe seama societatii indatoreste numai pe asociatul contractant si nu pe ceilalti, afara numai cand acestia l-ar fi imputernicit la aceasta sau cand ar fi rezultat un profit pentru societate.
Art. 1523. - Societatea inceteaza:
1. prin trecerea timpului pentru care a fost contractata;
2. prin desfiintarea obiectului sau desavarsirea afacerii;
3. prin moartea unuia din asociati;
4. prin interdictia sau nesolvabilitatea unuia din ei;
5. prin vointa expresa*) de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea.
*) Exprimata.
Art. 1524. - Prorogarea unei societati contractate pentru un timp determinat nu poate fi probata decat prin aceleasi mezii*), prin care poate fi probat insusi contractul societatii.
*) Mijloace.
Art. 1525. - Cand unul din asociati a promis de a pune in comun proprietatea unui lucru, daca acesta a pierit inainte de a fi fost in fapta conferit, societatea inceteaza in privinta tuturor asociatilor.
Asemenea inceteaza societatea in orice caz prin pierderea lucrului, cand numai folosinta a fost pusa in comun.
Nu se desface insa societatea prin pierderea lucrului a carui proprietate s-a fost pus deja in comun.
Art. 1526. - Daca s-a stipulat ca, in caz de moarte a unuia dintre asociati, societatea trebuie sa continue cu eredele sau, sau ca trebuie sa continue numai intre asociatii ramasi in viata, se va urma intocmai. In cazul al doilea, eredele defunctului nu are drept decat la impartirea societatii dupa starea in care a fost in momentul mortii asociatului, participand si la toate drepturile ulterioare, insa numai intrucat sunt o consecinta necesara a operatiilor facute inaintea mortii asociatului caruia succede.
Art. 1527. - Desfacerea societatii prin vointa unei parti urmeaza numai atunci cand durata ei este nemarginita; ea se efectueaza prin renuntare notificata tuturor partilor, intrucat se face cu buna-credinta si la timp.
Art. 1528. - Renuntarea nu este de buna-credinta cand asociatul o face in scop de a-si insusi singur profitul ce asociatii spera a-l dobandi in comun. Este facuta fara timp, cand lucrurile nu se mai afla in toata intregimea lor, si interesul societatii cere amanarea desfacerii.
Art. 1529. - Desfacerea societatii facute pentru un timp determinat nu se poate cere de unul din asociati inainte de expirarea timpului pus, afara numai cand exista juste motive, cum: in cazul cand unul din asociati nu-si indeplineste indatoririle sale, sau cand o infirmitate de toate zilele impiedica de la ingrijirea afacerilor sociale, sau in alte cazuri analoge.
Aprecierea unor asa motive e lasata la prudenta judecatorilor.
Art. 1530. - La impartirea averii societatii intre asociati se aplica regulile relative la impartirea ereditatii, la forma acestei impartiri si la obligatiile ce rezulta intre erezi.
Art. 1531. - Dispozitiile titlului prezent se aplica la societatile comerciale, intrucat nu sunt contrarii legilor si uzurilor comerciale.
Art. 48 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare prevede ca societatile comerciale raman supuse legilor comerciale si celorlalte dispozitii ce le privesc.
2. Pentru reglementarea societatilor comerciale, a se vedea:
- Legea privind societatile comerciale (nr. 31/1990)
- Legea privind reorganizarea activitatilor economice de stat cu regii autonome si societati comerciale (nr. 15/1990), cu modificarile ulterioare;
- Legea privatizarii societatilor comerciale (nr. 58/1991), cu modificarile ulterioare;
- Legea privind registrul comertului (nr. 26/1990);
- Art. 15, 28 alin. 1, art. 33 si 35 alin. 2 si 3 din Decretul nr. 424/1972 privind constituirea si functionarea societatilor mixte in Romania;
- Legea nr. 35 din 3 aprilie 1991 privind regimul investitiilor straine, republicata in Monitorul Oficial nr. 185 din 2 august 1993.
Art. 1532. - Mandatul este un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit insarcinarea.
Art. 1533. - Mandatul poate fi expres sau tacit.
Si primirea mandatului poate fi tacita si sa rezulte din executarea lui din partea mandatarului.
Art. 1534. - Mandatul este fara plata cand nu s-a stipulat contrariul.
Art. 1535. - Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului.
Art. 1536. - Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai actele de administratie.
Cand e vorba de instrainare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special.
Art. 1537. - Mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau; facultatea de a face tranzactie cuprinde pe aceea de a face un compromis.
Art. 1538. - Femeile pot fi alese mandatari; mandantul insa nu are o actiune in contra femeii maritate care a primit mandatul fara autorizatia barbatului, decat dupa regulile stabilite la titlul despre contractul de casatorie si drepturile respective ale sotilor.
Acest text a fost considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului egalitatii sexelor in Constitutiile din 1948 si 1965. In prezent, Constitutia Romaniei consacra, in termeni mai generali, principiul egalitatii in drepturi, fara privilegii si fara discriminari (art. 16 alin. 1), ceea ce implica si inlaturarea oricarei discriminari pe baza de sex. Principiul egalitatii sotilor este expres consacrat in art. 44 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
Art. 1539. - Mandatarul este indatorat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat si este raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui.
Este asemenea indatorat a termina afacerea inceputa la moartea mandantului, daca din intarziere ar putea urma pericol.
Art. 1540. - Mandatarul este raspunzator nu numai de dol, dar inca si de culpa comisa in executarea mandatului.
Pentru culpa, cand mandatul este fara plata, raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decat in caz contrariu.
Art. 1541. - Mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sale si de a-i remite tot aceea ce ar fi primit in puterea mandatului, chiar cand ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Art. 1542. - Mandatarul este raspunzator pentru acela pe care a substituit in gestiunea sa:
1. cand nu i s-a conces facultatea de a-si substitui pe cineva;
2. cand i s-a conces o atare facultate fara aratarea persoanei, si cea aleasa de dansul era cunoscuta de necapabila si nesolvabila.
In toate cazurile, mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra persoanei ce mandatarul si-a substituit.
Art. 1543. - Cand prin un act s-au constituit mai multi mandatari sau procuratori, nu exista solidaritate intre dansii, afara numai cand anume s-a stipulat.
Art. 1544. - Mandatarul este dator a plati dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau, din ziua intrebuintarii lor; iar dobanzile sumelor ramase, din ziua cand i s-au cerut acele sume.
Art. 1545. - Mandatarul care a dat partii cu care a contractat in asemenea calitate, o indestula notita*) de puterile primite, nu e tinut a garanta aceea ce s-a facut afara din marginile mandatului, afara numai cand s-a obligat pe sine insusi, in numele sau.
*) Lamurire.
Art. 1546. - Mandantul este indatorat a indeplini obligatiile contractate de catre mandatar in limitele puterilor date.
Nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale, afara numai cand a ratificat expres sau tacit.
Art. 1547. - Mandantul trebuie sa dezdauneze pe mandatar de anticipatiile si spezele facute pentru indeplinirea mandatului si sa-i plateasca onorariul, daca i s-a promis.
Art. 1548. - Cand nu se poate imputa mandatarului nici o culpa, mandatul nu poate sa se scuteasca de asemenea dezdaunare si plata, chiar cand afacerea n-a reusit, nici sa reduca suma cheltuielilor sau a anticipatiilor pe cuvant ca ar fi putut fi mai mica.
Art. 1549. - Mandantul trebuie asemenea sa dezdauneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia indeplinirii insarcinarilor sale, daca nu i se poate imputa nici o culpa.
Art. 1550. - Mandantul trebuie sa plateasca mandatarului dobanda sumelor anticipate socotita din ziua platilor probate.
Art. 1551. - Cand mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare din ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului.
Art. 1552. - Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatarului;
2. prin renuntarea mandatarului la mandat;
3. prin moartea, interdictia, nesolvabilitatea si falimentul ori a mandantului ori a mandatarului.
Art. 1553. - Mandantul poate, cand voieste, revoca mandatul si constrange, la caz, pe mandatar de a-i remite inscrisul de imputernicire.
Art. 1554. - Revocarea mandatului, notificata numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, in nestiinta de aceasta, a contractat cu dansul de buna-credinta; in acest caz mandantul are recurs contra mandatarului sau.
Art. 1555. - Numirea unui nou mandatar pentru aceeasi afacere cuprinde in sine revocarea mandatului dat celui dintai, din ziua in care i s-a notificat.
Art. 1556. - Mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
In asa caz mandatarul ramane catre mandant raspunzator de daune, daca renuntarea sa le casuneaza, afara numai cand el se afla in neputinta de a-si continua mandatul fara o dauna insemnata.
Art. 1557. - E valid aceea ce face mandatarul in numele mandantului, atat timp cat nu cunoaste moartea lui, sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaza mandatul.
Art. 1558. - In cazurile aratate in articolul precedent, sunt valide contractarile mandatarului cu al treilea persoane care sunt de buna-credinta.
Art. 1559. - In caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie sa instiinteze pe mandant, si pana atunci sa ingrijeasca de ceea ce imprejurarile reclama pentru interesele acestuia.
Art. 1560. - Comodatul este un contract prin care cineva imprumuta altuia un lucru spre a se servi de dansul, cu indatorire de a-l inapoia.
Art. 1561. - Comodatul este esential gratuit.
Art. 1562. - Imprumutatorul ramane proprietarul lucrului dat imprumut.
Art. 1563. - Obligatiile ce se formeaza in puterea comodatului trec la erezii comodantului si ai comodatarului.
Daca insa imprumutarea s-a facut in privinta numai a comodatarului si numai persoanei lui, erezii lui nu pot sa continue a se folosi de lucrul imprumutat.
Art. 1564. - Comodatarul este dator sa ingrijeasca, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului imprumutat, si nu poate sa se serveasca decat la trebuinta determinata prin natura lui, sau prin conventie, sub pedeapsa de a plati daune-interese, de se cuvine.
Art. 1565. - Daca comodatorul se serveste de un lucru la o alta trebuinta, ori pentru un timp mai indelungat decat se cuvine, atunci ramane raspunzator de pierderea casunata, chiar prin caz fortuit.
Art. 1566. - Daca lucrul imprumutat piere prin un caz fortuit de la care comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogandu-i un lucru al sau, daca el, neputand scapa unul din doua lucruri, a preferit pe al sau, atunci este raspunzator de pierderea celuilalt.
Pentru intelegerea dispozitiei art. 1566, textul trebuie citit in felul urmator: "Daca lucrul imprumutat piere printr-un caz fortuit de la care comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogandu-i un lucru al sau, sau daca el neputand scapa decat unul din doua lucruri, a preferit pe al sau, atunci este raspunzator de pierderea celuilalt".
Art. 1567. - Daca lucrul s-a pretuit cand s-a imprumutat, atunci pentru pierderea lui, casunata chiar prin caz fortuit, ramane raspunzator comodatarul, intrucat nu s-a stipulat contrariul.
Art. 1568. - Daca lucrul se deterioreaza cu ocazia intrebuintarii pentru care s-a dat cu imprumutare, si fara culpa din partea comodatarului, acesta nu e raspunzator.
Art. 1569. - Comodatorul, facand speze necesare la uzul lucrului imprumutat, nu poate sa le repete.
Art. 1570. - Comodatarul nu poate sa retina lucrul sub cuvant de compensatie pentru creanta ce are asupra comodantului.
Art. 1571. - Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut tot acelasi lucru, ele sunt solidar obligate catre comodant.
Art. 1572. - Comodantul nu poate sa ia indarat lucrul imprumutat, inainte de trecerea termenului convenit sau, in lipsa de conventie, inainte de a fi servit la trebuinta, pentru care s-a dat cu imprumut.
Art. 1573. - Daca insa in curgerea termenului sau mai inainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului, comodantul insusi ar cadea in o trebuinta mare si neprevazut de acel lucru, judecatorul poate dupa imprejurari, sa oblige pe comodatar la restitutiune.
Art. 1574. - Daca in curgerea termenului, imprumutatul a fost silit, pentru pastrarea lucrului, sa faca oarecare speze extraordinare, necesare si asa de urgent incat sa nu fi putut preveni pe comodant, acesta va fi dator a i le inapoia.
Art. 1575. - Daca lucrul imprumutat are asa defect incat sa poata dauna pe acel ce se serveste de dansul, comodantul ramane raspunzator de daune, daca cunoscand acele defecte nu a prevestit pe comodator.
Art. 1576. - Imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de-a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate.
Art. 1577. - In puterea imprumutului, imprumutatul devine proprietarul lucrului primit care, pierind, fie in orice mod, piere in contul sau.
Art. 1578. - Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract.
Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii.
Art. 1579. - Regula cuprinsa in articolul precedent nu se va aplica la imprumuturi de vergi metalice sau producte.
In acest caz, debitorul nu trebuie sa restituie decat aceeasi calitate si cantitate, oricare ar fi suirea sau scaderea pretului lor.
Asemenea cand s-a facut imprumutul in monede de aur ori argint si s-a stipulat o restitutiune in aceeasi specie si calitate, sau se va altera valoarea intrinseca a monedelor, sau nu se vor putea gasi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede avusesera in timpul in care au fost imprumutate.
Art. 1580. - Imprumutatorul este supus la raspunderea prevazuta la art. 1575 pentru comodat.
Art. 1581. - Imprumutatorul nu poate, mai inainte de termen, sa ceara lucrul imprumutat.
Art. 1582. - Nefiind defipt termenul restitutiunii, judecatorul poate sa dea imprumutatului un termen, potrivit cu imprejurarile.
Art. 1583. - Daca insa s-a stipulat numai ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau cand va avea mezii*), judecatorul va prescrie un termen de plata, dupa imprejurari.
*) Mijloace.
Art. 1584. - Imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat.
Art. 1585. - Cand este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin articolul precedent, va plati valoarea lor, calculata dupa timpul si locul in care urma a se face restitutiunea.
Daca nu s-a determinat nici timpul, nici locul platii imprumutului, plata urmeaza a se face de catre imprumutat dupa valoarea curenta din timpul in care si in locul in care s-a contractat.
Art. 1586. - Daca imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile imprumutate sau valoarea lor, trebuie sa plateasca si dobanzi de la ziua cererii prin judecata a imprumutului.
Art. 1587. - Se poate stipula dobanzi pentru un imprumut de bani, de denariate*) (zaharele) sau de alte lucruri mobile.
*) Producte.
Art. 1588. - Imprumutatul care a apucat de a plati dobanzi ce nu s-au stipulat, sau mai mari decat s-au stipulat, nu mai poate a le repeti, nici a le imputa asupra capitalului.
Art. 1589. - Se defige o dobanda de cinci la suta pe un an pentru afacerile civile si de sase la suta pe an pentru cele comerciale, in toate cazurile unde s-a hotarat de parti cuantumul ei.
Dobanzile legale incepute, cerute, precum si cele consacrate prin hotarari definitive, se vor calcula conform legii vechi, pana in momentul promulgarii legii de fata.
Art. 1590. - Adeverinta data pentru capital, fara rezerva a dobanzilor, este o prezumtie de plata lor si scuteste de dansa.