Art. 677. - (Abrogat drept urmare a abrogarii - prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 - a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).
Art. 678. - Succesiunea copilului natural, mort fara posteritate, se cuvine mamei sale, si, in lipsa mamei, rudelor ei cele mai aproape.
A se vedea nota de la art. 652.
Sectiunea II
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului
Art. 679. - Cand defunctul nu are nici rude in gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul in viata nedespartit.
A se vedea Legea nr. 319/1944 care reglementeaza dreptul la mostenire al sotului supravietuitor in concurs cu rudele defunctului, modificand implicit art. 679 Cod civil.
Art. 680. - In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.
Art. 681. - Sotul in viata si statul care cer succesiunea sunt obligati a face sa se puna peceti, a pretinde sa se faca inventar, dupa formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care a abrogat implicit prevederile art. 681 referitor la sotul supravietuitor prin stabilirea vocatiei sale succesorale in concurs cu ceilalti mostenitori (si nu doar in lipsa lor).
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 682. - Sotul in viata este inca dator a transforma in numerar lucrurile miscatoare sau a da cautiune solvabila pentru restituirea succesiunii, in caz cand s-ar prezenta mostenitori ai defunctului in termen de 3 ani. Dupa acest termen cautiunea este liberata.
A se vedea nota de la articolul precedent.
Art. 683. - Sotul in viata sau statul, care n-au indeplinit formalitatile la care sunt respectiv indatorati, pot sa fie supusi la daune-interese catre mostenitorii ce s-ar arata.
A se vedea nota de la art. 681.
Art. 684. - Cand barbatul moare si vaduva sa n-are avere, dansa ia o portiune virila in uzufruct, din succesiunea barbatului, daca acesta are descendenti.
Cand barbatul lasa un singur descendent, portiunea femeii in succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept incepe de la epoca incetarii uzufructului legal.
Cand barbatul lasa rude de sus sau de alaturi, atunci femeia succede la o patrime in plina proprietate din averea mortului.
Acest articol a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944.
Art. 685. - Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu, si sub beneficiu de inventar.
A se vedea art. 19 al Decretului nr. 32/1954 (publicat in Buletin Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954), modificat prin Legea nr. 4/1956, publicata in Buletin Oficial nr. 11 din 4 aprilie 1956).
Art. 686. - Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine.
Art. 687. - Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decat conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutela.
A se vedea:
1. Art. 19 din Decretul nr. 32/1954 (citat in nota de la art. 685).
2. Art. 97 si urm. din Codul familiei.
Art. 688. - Efectul acceptarii se suie pana la ziua deschiderii succesiunii.
Art. 689. - Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat; este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Art. 690. - Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie nu sunt acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede.
Art. 691. - Donatiunea, vinderea sau transportul*) drepturilor succesorale facute de un erede, trage dupa sine acceptarea succesiunii.
Tot asemenea se intampla:
1. Cand unul din erezi renunta chiar gratuit in folosul unuia sau a mai multi din coerezi.
2. Cand renuntarea se face in folosul tuturor coerezilor fara deosebire, si se primeste de renuntator pretul renuntarii.
*) Cesiunea.
Art. 692. - Cand acela carui se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dansa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dansa.
Art. 693. - Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar.
Art. 694. - Majorele nu poate sa-si atace acceptarea expresa sau tacita a unei succesiuni decat in cazul cand aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a intrebuintat in privinta-i. El nu poate reclama in contra acceptarii pentru cuvinte de vatamare, decat in cazul in care succesiunea ar fi absorbita sau micsorata cu mai mult de jumatate, prin descoperirea unui testament necunoscut in momentul acceptarii.
A se vedea art. 25 din Decretul nr. 32/1954 (Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificarile ulterioare, care a modificat implicit art. 694.
A se vedea si Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 695. - (Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala).
Art. 696. - Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede.
Art. 697. - Partea renuntatorului profita coerezilor sai; daca este singur, succesiunea trece la gradul urmator.
A se vedea si art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, care a modificat implicit art. 697.
Art. 698. - Eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodata. Daca renuntatorul este singur in gradul sau, sau daca toti coerezii sai renunta, copiii lor vin la succesiune in virtutea propriului lor drept, pentru parti egale.
Art. 699. - Creditorii acelui ce renunta in paguba lor pot sa ia autorizatia justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, in locul si randul sau.
Intr-acest caz renuntarea este anulata numai in favorul creditorilor si numai pana la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat.
Art. 700. - Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
In cazul cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea.
Art. 701. - In tot timpul in care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobandita in contra erezilor ce au renuntat, ei au inca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot vatama insa drepturile care ar fi dobandite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, facute de curatorele succesiunii vacante.
Art. 702. - Nici chiar prin contractul casatoriei*) nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturile eventuale ce s-ar putea dobandi asupra succesiunii.
*) Deocamdata, raporturile patrimoniale dintre soti sunt reglementate prin lege (art. 30 din Codul familiei), regimul matrimonial fiind unic, obligatoriu si legal.
Art. 703. - Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de dansa; cu toata renuntarea lor, ei raman erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.
Art. 704. - Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 705. - Aceasta declaratie n-are efect decat fiind precedata sau urmata de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, facut dupa formele cerute de legile de procedura si in termenele mai jos hotarate.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 706. - Se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va incepe a curge din ziua expirarii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua incheierii inventarului, daca s-a terminat mai inainte de expirarea celor 3 luni.
Art. 707. - Daca cu toate acestea, sunt in succesiune obiecte supuse stricaciunii, sau obiecte a caror conservare ar costa mult, eredele poate in calitatea sa de persoana in drept a succede si fara sa se poata zice ca s-a facut acceptare din parte-i, sa ia autorizarea justitiei ca sa se vanza acele obiecte.
Aceasta vanzare trebuie sa se faca cu forma vanzarilor publice.
Art. 708. - In timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune*) in contra-i. Daca el renunta dupa expirarea termenelor, sau inaintea expirarii lor, cheltuielile ce legiuit s-au facut de dansul pana la acea epoca privesc succesiunea.
*) Hotarare.
Art. 709. - Dupa expirarea termenelor aratate, eredele urmarit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se afla in cercetarea urmaririi il acorda sau il refuza dupa circumstante.
Noul termen acordat, in temeiul art. 709, nu poate depasi termenul prevazut de art. 700 alin. 1 pentru prescriptia dreptului de acceptare a succesiunii.
Art. 710. - Cheltuielile urmaririi, in cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, daca eredele justifica, sau ca n-a cunoscut evenimentul mortii sau ca termenele i-au fost neindestulatoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Daca el nu poate justifica, cheltuielile il privesc.
Art. 711. - Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupa expirarea termenelor date de judecator, conform art. 709, facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta insa in caz cand dansul n-a facut acte de erede sau in caz cand nu este dat in contra-i o hotarare judecatoreasca desavarsita*), care sa-l condamne ca erede curat si simplu.
*) Definitiva.
Dreptul acordat eredelui de art. 711 nu poate fi valorificat decat in cadrul termenului prevazut de art. 700 alin. 1.
Art. 712. - Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiinta si rea credinta n-a trecut in inventar efecte*) dintr-insa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar.
*) Lucruri.
Art. 713. - Beneficiul de inventar da eredelui avantajul:
1. De a plati datoriile succesiunii numai pana in concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predand toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva in contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale.
Art. 714. - Eredele beneficiar administreaza bunurile succesiunii si este dator sa dea socoteala de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine raspunzator cu bunurile sale proprii, decat dupa ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi indestulat aceasta indatorire.
Dupa lamurirea socotelilor, el nu poate fi raspunzator cu bunurile sale proprii, decat pana la concurenta sumelor ce ramane dator.
Art. 715. - El nu raspunde pentru administratia sa decat de greseli grave.
Art. 716. - El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decat prin formele legiuite pentru vanzarile publice.
Daca el reprezinta*) in natura obiectele miscatoare, nu raspunde decat de deprecierea sau deteriorarea lor cauzata din neglijenta sa.
*) Prezinta.
Art. 717. - El nu poate vinde imobilele decat dupa formele prescrise de procedura. El da mandat creditorilor ipotecari, care au facut cerere, a primi pretul.
Art. 718. - El este dator, daca creditorii sau alte persoane interesate o cer, sa dea cautiune solvabila pentru pretul miscatoarelor cuprinse in inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegata creditorilor ipotecari. De nu se va da aceasta cautiune, se vor vinde miscatoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegata din pretul imobilelor, spre a se intrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii.
Art. 719. - Daca unii creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plati decat dupa ordinea si chipul regulat de judecator.
Daca creditorii nu se opun, eredele plateste creditorilor si legatarilor, dupa randul cererii.
Art. 720. - Creditorii ce nu se opun si care se prezinta, dupa lamurirea socotelilor si plata relicvatelor*), nu au recurs decat in contra legatarilor; acei care se prezinta inaintea lamuririi socotelilor si platii relicvatelor vor avea recurs si in contra creditorilor platiti inaintea lor.
*) Prin "plata relicvatelor" se intelege distribuirea in intregime a sumelor rezultate din lichidarea bunurilor.
Art. 721. - Creditorii ce se opun vor avea recurs si in contra eredelui.
Art. 722. - In toate cazurile prevazute de art. 719 si 720, recursul se prescrie dupa expirarea termenului de trei ani, care incepe din ziua lamuririi socotelilor si a platii relicvatului.
Art. 723. - Cheltuielile pentru peceti*), pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea.
*) Sigilii.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 724. - Daca dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezinta nimeni ca sa reclame succesiunea si daca nu este nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti s-au lepadat de succesiune, succesiunea este privita ca vacanta.
Art. 725. - Tribunalul de intaia instanta din districtul in care succesiunea este deschisa numeste un curatore dupa cererea persoanelor interesate, sau dupa aceea a procurorului.
Art. 726. - Curatorele unei succesiuni vacante trebuie inainte de toate sa constate printr-un inventar succesiunea; el exercita si urmareste drepturile ei; raspunde la cererile facute in contra-i; administreaza sub indatorirea de a varsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vanzarea mobilelor si imobilelor, in casa de consemnatiuni si depozite si in fine sub aceea de a da socoteli.
Art. 727. - Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator sa dea, sunt indatoritoare si pentru curatorii succesiunilor vacante.
Art. 728. - Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii.
Se poate face invoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupa trecerea acestui timp, invoirea se poate reinnoi.
In legatura cu iesirea din indiviziune - a se vedea:
- Legea nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943 cu modificarile ulterioare.
Art. 729. - Diviziunea poate fi ceruta chiar cand unul sau mai multi din erezi au posedat parti separate din succesiune, daca nu a fost act de imparteala sau daca nu se poate opune prescriptia.
Art. 730. - Daca toti erezii sunt prezenti si majori, se pot imparti intre dansii, oricum ar voi, fara indeplinirea vreunei formalitati.
Daca toti erezii nu sunt prezenti sau daca intre dansii sunt minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti*) pe efectele**) succesiunii in cel mai scurt termen, sau dupa cererea erezilor sau dupa aceea a procurorului tribunalului de prima instanta.
*) Sigilii.
**) Lucruri.
A se vedea si:
- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105 alin. 3, 120 si 147).
Art. 731. - Creditorii pot si ei sa ceara punerea de peceti in virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecatoresti.
Art. 732. - Dupa punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fara a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei.
Art. 733. - Daca vreunul din coerezi nu consimte la facerea impartelii, sau daca se ivesc contestatii, ori in privinta modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronunta in mod sumar sau numeste, de cere trebuinta, pentru operatiile impartelii, pe unul din judecatori, dupa raportul caruia judeca contestatiile.
Art. 733 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 734. - Estimatia imobilelor se face de experti alesi de partile interesate; de experti numiti din oficiu cand partile refuza a-i alege.
Procesul-verbal al expertilor trebuie sa arate bazele estimatiei; sa indice daca obiectul estimat poate sa fie comod impartit si in ce chip; sa fixeze, in fine, in caz de impartire, fiecare din partile ce se pot forma, precum si valoarea lor.
Art. 734 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 735. - Estimatia mobilelor trebuie sa se faca de oameni cunoscatori si dupa adevaratul lor pret.
Art. 735 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 736. - Fiecare din coerezi poate cere partea sa in natura din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori sechestrati sau oponenti, sau daca majoritatea coerezilor socoteste necesara vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vand public dupa formele obisnuite.
Daca imobilele nu se pot imparti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.
Daca toate partile sunt majore, ele pot conveni sa faca vanzarea in fata unui arbitru, numit de dansele.
Art. 736 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 737. - Dupa ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vandut, judecatorul, de cere trebuinta, trimite pe parti la un arbitru numit cu consimtamantul lor, sau numit de-a dreptul de dansul, cand partile nu se unesc pentru numirea lui.
Se procede inaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copartitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului ereditatii, la compunerea partilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face intre dansii.
Art. 737 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 738. - Fiecare erede raporteaza la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator catre succesiune.
A se vedea si art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.
Art. 739. - Daca raportul nu se face in natura, coerezii carora li se datoreaza iau mai intai o parte egala din masa succesiunii.
Aceste preluari se fac, pe cat este posibil, in obiecte de aceeasi natura si calitate cu acelea ce erau sa fie date in natura.
Art. 740. - Dupa preluari, se formeaza din restul masei succesiunii atatea parti egale cati sunt si erezi sau stirpe*) impartitoare.
*) Tulpini, potrivit art. 667 cod civil.
Art. 741. - La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare.
Se va evita insa, cat va sta prin putinta, imbunatatirea peste masura a eritajelor*) si diviziunea exploatatiunilor.
*) Imobilelor.
Art. 742. - Inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani.
A se vedea si art. 7 al Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 743. - Partile se formeaza de unul dintre coerezi sau de alta persoana, daca toti erezii sunt de acord in alegere si daca cel ce a fost ales accepta insarcinarea; in caz contrar, partile se formeaza de un expert numit de judecator.
Partile apoi se trag la sorti. Daca insa erezii vin la mostenire cu parti inegale, autoritatea judecatoreasca decide de trebuie sa se procedeze prin tragere la sorti in parte, sau prin darea partilor in total.
Art. 743 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 744. - Mai inainte de a proceda la tragerea partilor la sorti, fiecare compartitor este admis a propune reclamarile sale, in contra formarii partilor.
Art. 745. - Regulile stabilite pentru impartirea masei de mostenire se vor observa in subdiviziunile ce se vor face intre stirpele compartitoare.
Art. 746. - Daca asupra operatiilor trimise inaintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul incheie proces-verbal pentru dificultatile si zisele partilor, si le trimite inaintea judecatorului pentru imparteala.
Art. 746 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 747. - Daca toti coerezii nu sunt prezenti sau de sunt intre ei interzisi sau minori, impartirea trebuie sa se faca inaintea judecatoriei, observand regulile prescrise in articolele precedente din aceasta sectiune.
Daca sunt mai multi minori cu interese contrarii la imparteala, se va da fiecarui dintr-insii un tutore special.
A se vedea si:
- Art. 3 alin. 2 al Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare, care a modificat implicit art. 747 alin. 2;
- Codul familiei (art. 132), potrivit cu care, pentru ocrotirea minorului, in cazul prevazut de alin. 2 al art. 747 se va numi un curator.
Art. 748. - In cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuinta, nu se va putea face decat inaintea judecatoriei cu formele prescrise pentru instrainarea bunurilor minorilor. Strainii*) vor fi totdeauna admisi.
*) Persoanele care nu au calitatea de mostenitori.
A se vedea Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare si art. 130 alin. 1 - 3 din Codul familiei, care a modificat implicit art. 748.
Art. 749. - Impartelile facute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau in numele absentilor*) sunt definitive.
*) Disparutilor.
A se vedea:
- Art. 49 al Decretului nr. 32/1954, care a abrogat expres art. 355 - 369 Cod civil referitoare la institutia consiliului de familie.
- Art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.
Art. 750. - Dupa imparteala se va remite fiecarui din compartitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.
Titlurile unei proprietati impartite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu indatorire de a le prezenta cand compartitorii, avand trebuinta de ele, i le vor cere.
Titlurile ereditatii intregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca depozitar, cu indatorirea de a le prezenta la orice cerere.
Daca nu este unire pentru aceasta alegere, atunci titlurile se depun in arhiva statului si judecatorul libereaza de pe dansele fiecarui din erezi cate o copie legalizata.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 751. - Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, impreuna cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atat direct cat si indirect, afara de cazul cand donatorele a dispus altfel.
A se vedea si art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care a modificat implicit art. 751.
Art. 752. - Eredele ce renunta la succesiune poate popri*) darul, sau a cere legatul ce i s-a facut, in limitele partii disponibile.
*) Pastra.
Art. 753. - Donatarul care nu avea calitatea de a mosteni in momentul donatiunii, dar care va avea aceasta calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, daca donatorele nu l-a dispensat de aceasta.
Art. 754. - Donatiile si legatele facute fiului unei persoane, care are calitatea de erede in momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate ca s-au facut cu scutirea de raport.
Art. 755. - Fiul care vine cu dreptul sau propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul facut parintelui sau, chiar cand ar primi succesiunea acestuia; dar cand fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator sa raporteze aceea ce s-a daruit parintelui sau, chiar in cazul cand ar fi renuntat la succesiunea parintelui.
Art. 756. - Donatiile si legatele facute sotului unui descendent succesibil sunt socotite ca facute cu scutirea de raport.
Daca darurile sau legatele s-au facut la doi soti impreuna, din care numai unul este descendente cu drept de succesiune, partea daruita acestuia din urma este supusa raportului.
Art. 757. - Raportul nu se poate face decat numai la succesiunea donatorului.
Art. 758. - Coeredele este dator a raporta aceea ce parintele a cheltuit cu dansul dotandu-l*), procurandu-i vreo cariera, sau platindu-i datoriile.
*) Dispozitiile privind dota fiind abrogate, termenul se refera la donatiile facute in vederea casatoriei.
Art. 759. - Cheltuielile de nutriment, intretinere, educatie, de invatatura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru imbracaminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea in armata, cheltuielile de nunta si prezenturile*) obisnuite nu sunt supuse raportului.
*) Daruri.
Art. 760. - Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fara greseala donatarului nu este supus raportului.
Art. 761. - Daca inzestratorul ascendent plateste barbatului zestrea fara asigurari suficiente, fiica inzestrata va fi datoare a raporta numai actiunea in contra barbatului.
Art. 761 este implicit abrogat drept urmare a abrogarii exprese a dispozitiilor art. 1223 - 1293 Cod civil prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954.
Art. 762. - Fructele si interesele*) lucrurilor supuse raportului nu sunt debite decat din ziua deschiderii succesiunii.
*) Dobanzi.
Art. 763. - Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii sa faca raport.
Art. 764. - Raportul se face sau in natura, sau scazandu-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport.
Art. 765. - Raportul se poate pretinde in natura pentru imobile; cand cel ce a primit imobilul l-a instrainat sau ipotecat, inaintea deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este obligatoriu.
Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut in momentul deschiderii succesiunii.
Art. 766. - In orice caz, trebuie sa se tina socoteala donatarului de cheltuielile necesare si utile.
Art. 767. - Donatorul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea imobilului, prin faptul, culpa sau neglijenta sa.
Art. 768. - Cand imobilul s-a instrainat de donatar, amelioratiunile si degradarile facute de cel ce l-a dobandit se vor tine in seama, conform cu dispozitiile celor doua articole precedente.
Art. 769. - Cand raportul se face in natura, bunurile intra in masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari insa, pot sa intervina la imparteala spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor.
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 18 alin. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 25), potrivit cu care dispozitiile art. 769 nu-si gasesc aplicare in ceea ce priveste imobilele supuse sistemului de publicitate reala (al cartilor funciare).
Art. 770. - Cand un succesibil primeste, cu dispensa de raport, un dar care excede portiunea disponibila, raportul excedentului se face in natura, daca intoarcerea excedentului este posibila.
In caz contrar, daca excedentul trece peste jumatatea valorii imobilului, donatarul raporta imobilul in intregimea lui si preleva asupra mesei valoarea portiunii disponibile; daca aceasta portiune trece peste jumatatea valorii imobilului, donatarul poate tine imobilul in intregimea lui, ia insa mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompenseaza pe coerezii sai, sau in bani, sau oricum altfel.
Art. 771. - Coeredele care raporteaza imobilul in natura poate sa retina posesiunea pana la plata efectiva a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni.
Art. 772. - Raportul mobilelor se face luandu-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculeaza pe valoarea ce mobilele aveau in momentul facerii darului, dupa statul estimatiei*) anexat actului de dar; in lipsa acestui stat, dupa estimatia expertilor, facuta pe pretul cel mai just.
*) Actul de evaluare.
Art. 773. - Succesibilul care a primit bani face raportul luand mai putin din numerarul succesiunii.
La neajungere, donatarul poate sa nu raporteze numerarul dand echivalentul in mobile si, in lipsa acestora, in imobilele succesiunii.
Art. 774. - Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia.
Art. 775. - Legatarul cu titlul universal contribuie deopotriva cu erezii, in proportie cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie.
Art. 776. - Cand imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru plata de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele sa fie platite si imobilele liberate inaintea formarii partilor.
Daca coerezii impart succesiunea in starea in care se gaseste, imobilele ipotecate se estima dupa aceeasi norma ca si celelalte imobile; capitalul renditei insa se scade din pretul imobilului. Eredele, in partea caruia s-a dat imobilele, ramane singur dator a plati rendita si garanteaza pe coerezii sai pentru aceasta plata.
Dispozitia din cuprinsul alin. 1 al art. 776 nu are aplicare, intrucat in dreptul nostru singurul contract de renta reglementat de Codul civil est acel de renta viagera, care, potrivit art. 1648, nu poate fi rascumparata.
Art. 777. - Coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara.
Art. 778. - Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a platit din datoria comuna mai mult decat partea sa, are recurs, in contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plati, chiar cand coeredele ce a desfacut datoria ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor. Coeredele insa, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conserva facultatea de a cere plata creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii.
Art. 779. - Cand unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecara se imparte intre toti ceilalti in proportie cu ce ia fiecare din succesiune.
Art. 780. - Titlurile executorii, obtinute in contra defunctului, sunt personal executorii si in contra eredelui. Cu toate acestea, creditorii nu pot urmari executia decat dupa opt zile de la notificarea acestor titluri facute persoanei, sau la domiciliul eredelui.
Art. 781. - Ei pot cere, in orice caz si in contra oricarui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui.
Art. 782. - Acest drept nu poate fi exercitat cand, acceptandu-se eredele de debitor, s-a facut astfel novatiune in privinta creantei contra defunctului.
Art. 783. - In privinta mobilelor, dupa trecerea de trei ani, dreptul este prescris. In privinta imobilelor, actiunea se poate exercita in tot timpul in care imobilele se gasesc in mana eredelui.
Cu privire la prescriptia dreptului la actiune avand un obiect patrimonial, a se vedea dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 784. - Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra creditorilor succesiunii.
Art. 785. - Creditorii unui din compartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o imparteala savarsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor.
Art. 786. - Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie, si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii.
Art. 787. - Coerezii sunt datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si evictiunile ce proced dintr-o cauza anterioara impartelii.
Garantia inceteaza cand o evictiune a fost exceptata anume, printr-o clauza expresa a actului de imparteala, sau cand evictiunea a fost cauzata din greseala eredelui
Art. 788. - Fiecare din erezi este obligat, in proportie cu partea sa ereditara, a despagubi pe coeredele sau de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.
Cand unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va imparti intre eredele garantat si intre ceilalti coerezi.
Art. 789. - Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureaza numai cinci ani de la imparteala. Aceasta garantie inceteaza cand nesolvabilitatea a luat nastere in urma impartelii.
Dispozitia art. 789 nu are aplicare, intrucat se refera numai la garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rente perpetue, iar singurul contract de renta, reglementat de Codul civil, este acel de renta viagera.
*) A se vedea nota de la art. 791.
Art. 790. - Impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol.
Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica imparteala; se face numai un supliment de imparteala pentru obiectul omis.
Art. 791. - Orice act, sub orice titlu, in urmarea carui a incetat indiviziunea intre erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent.
Dupa imparteala, sau dupa actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admisa in contra tranzactiei facute asupra dificultatilor reale, ce prezinta primul act, chiar cand nu ar fi fost proces inceput asupra obiectului tranzactiei.
Art. 791 trebuie socotit inaplicabil, datorita inadvertentei cu dispozitiile art. 790. In cadrul art. 791, resciziunea pentru leziune nu este reglementata direct, ci numai prin referire la regulile articolului precedent. Art. 790 nu prevede insa decat desfiintarea impartelii pentru dol sau violenta, astfel incat aplicarea nu este cu putinta in cazul resciziunii pentru leziune.
Art. 792. - Acela in contra carui s-a facut cererea de resciziune poate popri desfiintarea impartelii, dand reclamantului suplimentul din partea sa ereditara in numerar sau in natura.
A se vedea nota de la art. 791.
Art. 793. - Coeredele care a instrainat portiunea sa ereditara, in tot sau in parte, nu poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violenta, daca instrainarea s-a facut in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei.
Art. 794. - Tatal, mama si ceilalti ascendenti pot face imparteala bunurilor lor intre fii si ceilalti descendenti.
A se vedea nota de la art. 659 cu privire la drepturile de mostenire ale adoptatilor.
Art. 795. - Aceasta imparteala se poate face prin acte intre vii, sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testamente.
Imparteala facuta prin acte intre vii nu poate avea de obiect decat bunurile prezente.
Art. 796. - Daca toate bunurile, ce ascendentele a lasat la moartea sa, nu au fost cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse se vor imparti conform cu legea.
Art. 797. - Este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti*).
Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie.
*) Care au murit inainte.
A se vedea art. 654 Cod civil si nota de la acel articol.
Art. 798. - Imparteala facuta de ascendent se poate ataca, cand ar rezulta dintr-insa sau dintr-alte acte ca, prin dispozitia facuta de ascendent, vreunul din acei intre care s-au impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea legitima.
Art. 799. - Copilul care, pentru cauza aratata la articolul precedent, ataca imparteala facuta de ascendent este dator a plati inainte cheltuielile estimatiei. Daca reclamatia nu este fondata, cheltuielile estimatiei si alte judecati vor fi in sarcina sa.
Art. 800. - Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decat cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament.
Art. 801. - Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste.
- Vezi art. 103 lit. f. din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
Art. 802. - Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau.
- Vezi art. 8 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, art. 801.
Art. 803. - Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privirea*) donatarului, a eredelui numit sau a legatarului.
*) In privinta.
Art. 804. - Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea sau legatul, in cazul cand donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi.
Art. 805. - Este permisa asemenea dispozitia intre vii sau testamentara, prin care uzufructul sa da la o persoana si proprietatea nuda la alta.
Art. 806. - Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, afara de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu.
Dispozitiile capitolului VII nu mai alcatuiesc exceptii de la regula art. 806, atat in ce priveste donatiile prin contractul de casatorie (deoarece dispozitiile art. 1223 - 1293 din Cod civil au fost abrogate) cat si in ce priveste donatiile facute intre soti in timpul casatoriei, deoarece potrivit art. 8 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare, minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina.
Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei minorul nu poate sa faca donatii nici chiar cu incuviintare.
Art. 807. - Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorele.
Art. 808. - Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.
Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.
A se vedea Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, art. 7 si 33.
Art. 809. - Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune in favoarea tutorelui sau.
Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune intre vii, nici prin testament, in favoarea fostului sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.
Sunt exceptati in amandoua cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor.
A se vedea:
- Art. 41 si 133 din Codul familiei;
- Art. 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice.
Art. 810. - Doctorii in medicina sau chirurgie, ofiterii de sanatate*) si spiterii, care au tratat pe o persoana in boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dansa a facut-o in favoare-le in cursul acestei boli.
Sunt exceptate:
1. Dispozitiile remuneratorii facute cu titlul particular; se va tine insa seama de statea dispunatorului si de serviciile facute.
2. Dispozitiile universale, in caz de rudenie pana la al patrulea grad inclusiv, afara numai daca mortul va avea erezi in linie dreapta si daca acela, in profitul caruia s-a facut dispozitia, nu este el chiar erede in linie dreapta.
Aceleasi reguli sunt aplicabile in privinta preotilor.
*) Medici militari.
Art. 811. - Dispozitiile intre vii sau prin testament, facute in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica, nu pot avea efect decat daca sunt autorizate prin ordonante domnesti in urma avizului Consiliului de Stat.
A se vedea art. 10 al Legii pentru persoanele juridice - promulgata cu Decretul nr. 452, Monitorul Oficial nr. 27 din 6 februarie 1924, cu modificarile ulterioare, si Decretul nr. 478/1954 privitor la donatiunile facute statului - Buletinul Oficial nr. 46 din 10 decembrie 1954, care au modificat implicit art. 811.
Art. 812. - Dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse. Sunt reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile.
Art. 813. - Toate donatiunile se fac prin act autentic.
Art. 814. - Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decat din ziua in care va fi fost acceptata.
Acceptarea poate fi facuta sau in act, sau printr-un act autentic posterior, mai inainte insa de moartea celui ce daruieste; in acest din urma caz, donatiunea n-are efect decat din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare.
Art. 815. - Donatiunile facute unor minori sau unui interzis, se accepta de tutore sau de parinte.
Mama, cu toate ca tatal ar fi in viata, si ceilalti ascendenti, cu toate ca genitorii*) ar fi in viata, vor putea asemenea sa accepte donatiunea facuta minorelui si interzisului desi ei n-ar avea calitatea de tutori.
*) Parintii.
A se vedea art. 97 din Codul familiei.
Art. 816. - Surdo-mutul ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatiune decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea juridiara, dupa regulile stabilite pentru minori.
A se vedea:
- Art. 152 lit. a din Codul familiei potrivit caruia curatorul se numeste de autoritatea tutelara;
- Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995.
Art. 817. - Donatiunile facute persoanelor morale nu pot fi acceptate decat prin ordonanta domneasca, data in urma avizului Consiliului de Stat.
A se vedea nota de la art. 811.
Art. 818. - Cand se daruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptarii facuta prin act separat, se va face la judecatoria a carei raza teritoriala sunt situate bunurile.
Art. 818 a fost implicit modificat prin art. 4 lit. m din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de stat (Buletinul Oficial nr. 22 din 20 octombrie 1960) abrogat ulterior prin Legea nr. 36/1995.
Art. 819. - Lipsa transcriptiei poate sa fie invocata de orice persoane au interes la aceasta; se excepta insa persoanele obligate a starui sa se faca transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul.
Art. 820. - Minorii, interzisii, femeile maritate, in lipsa de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele daruite; au insa, de se cuvine, recurs in contra tutorilor sau barbatilor.
Art. 820 a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412 Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932; astfel el se aplica numai minorilor si interzisilor, respectiv tutorilor.
Art. 821. - Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila.
Art. 822. - Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului.
Art. 823. - Este asemenea nula, daca s-a facut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau aratate in actul de donatiune.
Art. 824. - Cand donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins in donatiune, sau de o suma determinata din bunurile daruite, daca moare, fara sa fi dispus de dansele, un asemenea obiect sau asemenea suma ramane erezilor donatarului.
Art. 825. - Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atat in cazul cand donatarul ar muri inaintea lui, cat si in cazul cand donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa.
Aceste stipulatii insa nu se pot face decat in favoarea donatorului.
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 19);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara, Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 27).
Art. 826. - Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplica la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.
Art. 827. - Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar.
Art. 828. - Donatorul nu este responsabil de evictiune catre donatar pentru lucrurile daruite.
Donatorul este responsabil de evictiune cand el a promis expres garantia.
Este asemenea responsabil cand evictiunea provine din faptul sau, cand este in chestiune o donatiune care impune sarcini donatorului; intr-acest caz insa, garantia este obligatorie numai pana la suma sarcinilor.
Art. 829. - Donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii.
Art. 830. - Cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mana donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca.
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 19 alin. 1 - 3);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 26).
Art. 831. - Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in cazurile urmatoare:
1. Daca donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Daca este culpabil in privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Daca fara cuvant ii refuza alimente.
Art. 832. - Revocarea pentru neindeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodata.
Art. 833. - Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cand donatorul a cunoscut faptul.
Actiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului in contra donatarului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care se putea intenta actiunea.
Art. 834. - Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul daruit; este neaparat ca acestea sa se fi facut inaintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei prescrisa prin art. 818.
In caz de revocare, donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor instrainate, dupa estimatia ce li s-ar face in timpul cererii; se condamna asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii.
Art. 835. - Donatiunile facute in favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine.
Art. 836. - Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti in timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau remuneratorie, fie in fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotilor de oricare alta persoana, afara de ascendentii lor, sunt revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil legitim, un postum, sau chiar cand a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.
1. A se vedea nota de la art. 830.
2. Distinctia dintre copil legitim sau legitimat si copil natural a fost in intregime inlaturata prin dispozitiile Codului familiei (art. 63), astfel incat textul art. 836 a fost modificat implicit in sensul ca donatiunile sunt revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau dinafara casatoriei, fie chiar postum (adica un copil nascut in urma mortii tatalui sau).
Art. 837. - Revocarea se face si cand copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput in timpul donatiunii.
Art. 838. - Donatiunea ramane revocata chiar cand donatorul ar fi intrat in posesia lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia acelor lucruri dupa nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura luate de el, decat ziua in care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa.
Partea din text "sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa" trebuie socotita implicit abrogata drept urmare a abrogarii institutiei legitimarii copiilor naturali prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 839. - Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara nici un efect.
Art. 840. - Prescriptia actiunii de revocare se implineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului.
Cu privire la prescriptia drepturilor la actiune care izvorasc, in acest caz, din revocarea de plin drept a donatiunii, a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicata in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 841. - Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului daca la moarte-i lasa un copil legitim; peste o a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte, daca lasa trei sau mai multi.
Art. 841 a fost modificat implicit:
a) prin art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit caruia libertatile facute de sotul precedat nu vor putea trece peste jumatate din drepturile de mostenire prevazute de lege in favoarea sotului supravietuitor;
b) prin art. 63 din Codul familiei, care a inlaturat in intregime orice deosebire cu privire la situatia copiilor din casatorie sau din afara casatoriei.
Art. 842. - Sunt cuprinsi in articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad.
Art. 843. - Liberalitatile, prin acte intre vii sau prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor, daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.
Art. 844. - Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendita viagera, a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile.
Art. 845. - Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele, de este, se va trece in masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari.
Art. 846. - Cantitatea disponibila poate fi data in tot sau in parte, sau prin acte intre vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fara ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sa fie supus a raport, daca in dispozitie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.
Declaratia ca darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau in actul ce contine dispozitia, sau in urma, cu formele dispozitiilor intre vii, sau testamentare.
Art. 847. - Liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte.
Art. 848. - Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor.
Art. 849. - Partea disponibila se calculeaza cu chipul urmator: pe langa bunurile ce a lasat donatorul sau testatorul in momentul mortii sale, se adauga prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni intre vii, dupa starea lor din momentul donatiunii si dupa valoarea ce au avut in momentul mortii donatorului. Din aceasta masa de bunuri, scazandu-se datoriile, pe ceea ce va ramanea se calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor.
Art. 850. - Intai se vor reduce dispozitiile testamentare; cand bunurile cuprinse in aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor. Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa savarsirea acesteia se va trece indata la cea a doua dupa dansa, si asa pe rand pana la cea mai veche donatiune.
Art. 851. - Cand donatiunea intre vii, supusa la reductiune, s-a facut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede in bunurile nedisponibile, daca aceste bunuri sunt de aceeasi natura cu cele daruite.
Art. 852. - Se vor reduce cu analogie*) atat legatele universale cat si cele particulare, fara distinctie.
*) Proportional cu valoarea lor.
Art. 853. - Cand testatorul va declara ca un legat sa fie platit preferandu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decat dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala.
Art. 854. - Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila, din momentul mortii donatorului.
Art. 855. - Donatarul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului.
A se vedea, de asemenea, art. 25 al Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare.
Art. 856. - Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este poprita de lege.
Art. 857. - Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane.
Art. 858. - Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica.
A se vedea si:
- Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata in Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996;
Art. 859. - Testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului.
Art. 860. - Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 861-863. - (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri).
Art. 864. - Cand testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el insusi, sau ca a pus pe altul a-l scrie.
Hartia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hartia care serveste de plic, de va fi, se va strange si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strans si pecetluit, precum s-a zis, sau il va strange si-l va pecetlui inaintea judecatoriei. Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hartie este testamentul sau, scris si iscalit de el insusi, sau scris de altul si iscalit de testator.
Cand testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se prezenta inaintea judecatoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de judecatorie pentru acest sfarsit.
Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie*) pe hartia in care s-a scris testamentul, sau pe hartia care serveste de plic.
Acest act se va subscrie atat de testator, cat si de judecatorie sau judecator.
Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta operatie; cand testatorul, din o cauza posterioara subsemnarii testamentului, va declara ca nu poate subsemna subscriptia*), aceasta declaratie se va trece in subscriptie.
*) Proces verbal de suprascriere.
Art. 865. - Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in forma mistica.
Art. 866. - Cand testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca testamentul este al sau o va face in scris in capul actului de subscriptie*) inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.
Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie*) declaratia testatorului.
*) Proces verbal de suprascriere.
Art. 867. - In cazurile cand se numeste un judecator, el va comunica procesul sau verbal judecatoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.
Art. 868. - Testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata sunt in orice tara valabil facute in prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau in prezenta oricarui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau in prezenta a doi comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de doi martori.
A se vedea nota de la art. 874.
Art. 869. - Sunt asemenea, daca testatorul este bolnav sau ranit, valabil facute in prezenta capului ofiterului de sanatate asistat de comandantul militar, insarcinat cu politia ospiciului.
A se vedea nota de la art. 810, cu privire la ofiteri de sanatate. In prezent art. 869 trebuie inteles ca se refera la medicul militar sef al spitalului.
Art. 870. - Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile decat in privinta acelor ce sunt in expeditie militara, sau in cuartier, sau in garnizoana afara din teritoriul roman, sau prizonieri la inamici, fara ca cei ce sunt in cuartier sau in garnizoana inauntrul tarii sa poata profita de aceasta latitudine, de nu se gasesc in o cetate asediata, sau in alte locuri ale caror porti sa fie inchise si comunicatiile intrerupte din cauza razboiului.
Art. 871. - Testamentul facut in forma mai sus aratata este nul dupa sase luni de la intoarcerea testatorului intr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.
Art. 872. - Testamentul facut intr-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contagioase, se poate face inaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori.
Pentru notiunea de consilier municipal, a se vedea Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996.
Art. 873. - Testamentul mentionat in articolul precedent este nul dupa trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gaseste testatorul, sau dupa sase luni de la trecerea sa intr-un loc unde comunicatiile nu sunt intrerupte.
Art. 874. - Testamentele facute pe mare in timp de voiaj sunt valabile:
Pe corabii si alte bastimente ale tarii, cand sunt facute in prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau in lipsa-i in prezenta acelui ce-l inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce indeplineste functiunile acestuia.
Pe bastimentele de comert, cand sunt facute in prezenta scribului bastimentului sau in prezenta acelui ce-l inlocuieste, insa si unul si altul asistati de capitanul sau de patronul, sau in lipsa-le, de acei ce-i inlocuiesc.
In toate cazurile, functionarii in prezenta caror se fac aceste testamente vor fi asistati de catre doi martori.
Termenii folositi in art. 874 si urm. pentru desemnarea functiilor la care se refera aceste dispozitii nu mai sunt in concordanta, in cea mai mare parte, cu functiile si denumirile legale in vigoare.
Art. 875. - Pe bastimentele statului, testamentul capitanului, sau acela al ofiterului insarcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul capitanului, al patronului, sau al scribului se pot face in prezenta acelora ce, in ordinea serviciului, vin dupa dansii, conformandu-se pentru celelalte formalitati cu dispozitiile articolului precedent.
Art. 876. - In toate cazurile, testamentele mentionate in cele doua articole precedente se vor face fiecare in doua exemplare originale.
Art. 877. - Daca bastimentul intra intr-un port strain, unde se gaseste un agent d-ai tarii, functionarii, in prezenta carora s-a facut testamentul, sunt datori sa depuna unul din exemplarele originale, inchis si pecetluit in mainile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi inaintat la grefa judecatoriei domiciliului testatorului.
Art. 878. - Dupa intoarcerea bastimentului in tara, fie in portul armamentului*), fie in orice alt port, cele doua exemplare originale ale testamentului inchise si pecetluite sau exemplarul original ramas, daca dupa articolul precedent celalalt a fost depus in cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port**), care le va trimite fara intarziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent.
*) Portul de inscriere al vasului.
**) Organ portuar.
Art. 879. - Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului*) numele testatorului, mentionandu-se despre remiterea originalelor testamentului in mainile agentului, sau la biroul comandantului de port**).
*) Rolul de echipaj.
**) Organ portuar.
Art. 880. - Testamentul nu va fi reputat ca facut pe mare, desi s-ar fi facut in cursul voiajului, daca in timpul in care s-a fost facut, bastimentul s-ar fi apropiat de un tarm strain unde s-ar afla un agent al Romaniei. In acest caz testamentul nu este valabil decat daca s-a facut dupa formele prescrise de legea Romaniei, sau dupa acelea intrebuintate in tara unde a fost facut.
Art. 881. - Dispozitiile de mai sus se aplica si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj.
Art. 882. - Testamentul facut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decat daca testatorul moare pe mare, sau dupa trei luni de la intoarcerea lui pe uscat, intr-un loc unde ar fi putut sa-l refaca cu formele ordinare.
Art. 883. - Testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor bastimentului, daca dansii nu sunt rude cu testatorul.
Art. 884. - Testamentele cuprinse in articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, in prezenta caror s-au facut.
Daca testatorul declara ca nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce l-a impiedicat de a subscrie.
In cazurile in care se cere asistenta de doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-insii si se va face mentiune de cauza ce a impiedicat pe celalalt de a subscrie.
Art. 885. - Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul.
Vezi nota de la art. 802.
Art. 886. - Formalitatile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate.
Art. 887. - Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate.
Art. 888. - Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.
Art. 889. - Cand testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea in posesiune a bunurilor cuprinse in testament.
Art. 890. - Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse in testament, din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care eredele a consimtit a-i da legatul.
Art. 891. - Cand testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse in testament.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 892. - Testamentul olograf sau mistic, inainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea.
Presedintele va constata prin proces verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 893. - Legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pana in concurenta partii sale, si ipotecar pentru tot.
Art. 894. - Acest legat poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile.
Orice alt legat este singular.
Art. 895. - Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi.
Art. 896. - Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot.
Art. 897. - Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune in posesiunea legatului, fara a se face, dupa cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judecatoria in ocolul*) careia s-a deschis succesiunea.
Legatarul, care va primi a intra in posesiunea bunurilor fara inventar, va fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decat averea lasata de testator.
*) Raza teritoriala.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 898. - Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care i s-a oferit de buna voie darea legatului.
Art. 899. - Orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor sai.
Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intra in posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele*), decat in ziua in care a facut cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului i s-a incuviintat de buna voie.
*) Dobanzile.
Art. 900. - Interesele*) si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si daca dansul n-a facut cerere inaintea justitiei:
1. cand testatorul a declarat expres in testament ca voieste a urma astfel;
2. cand s-a legat drept alimente o rendita viagera sau o pensie.
*) Prin termenul "donator", textul articolului se refera in realitate la testator.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 901. - Cheltuielile cererii pentru predare sunt in sarcina succesiunii, fara ca cu aceasta sa se poata reduce rezerva legala.
In caz cand testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupa vointa lui.
Art. 902. - Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sunt personal datori a-l achita, fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune.
Sunt datori ipotecari pentru tot, pana in concurenta valorii imobilelor ce detin.
Art. 903. - Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea donatorului.
Art. 904. - Cand cel ce a dat legat un imobil, a marit in urma acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alaturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispozitie pentru aceasta.
Infrumusetarile si constructiile noi, facute asupra fondului legat, fac parte dintr-insul.
Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a facut unui loc inchis, intinzand ingradirile sale.
Art. 905. - Daca inaintea testamentului sau in urma, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de aceasta sarcina, afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta.
Art. 906. - Cand testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului.
Art. 907. - Cand testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.
Art. 908. - Cand legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi insa nici lucrul cel mai rau.
Art. 909. - Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii.
Art. 910. - Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 911. - El poate sa le dea de drept in posesiune, toata sau parte numai din averea sa mobila, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa.
Art. 912. - Eredele poate sa-i scoata din posesiune, oferindu-le sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificand ca a platit aceste legate.
Art. 913. - Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar.
Art. 914. - Femeia maritata nu poate fi executoare testamentara, decat cu consimtamantul barbatului.
Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentinta judecatoreasca, va putea deveni executoare testamentara, cu consimtamantul barbatului sau cu autorizatia justitiei in caz de refuz din parte-i.
Dispozitiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.
Art. 915. - Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui.
Art. 916. - Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor*), daca sunt si erezi minori, interzisi sau absenti**).
Ei vor starui a se face inventarul bunurilor succesiunii in prezenta eredelui prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au facut chemarile legiuite***).
Ei vor cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru plata legatelor.
Ei vor ingriji ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatie asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa sustina validitatea lor.
Ei sunt datori, dupa trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteala despre gestiunea lor.
Aplicarea sigiliilor si inventarierea se fac potrivit dispozitiilor Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, Buletinul Oficial nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960.
*) Sigilii.
**) Disparuti.
***) Dupa ce a fost citat.
Art. 917. - Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.
Art. 918. - Daca sunt mai multi executori testamentari care au primit aceasta sarcina, unul singur va putea lucra in lipsa-le.
Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au incredintat, afara numai daca testatorul a despartit functiile lor si daca fiecare din ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat.
Art. 919. - Cheltuielile facute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor*) pentru inventar, pentru socoteli si alte cheltuieli relative la functiunile sale sunt in sarcina succesiunii.
*) Sigilii.
Art. 920. - Un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decat sau prin un act legalizat de judecatoria competenta, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior.
Prin expresia "act legalizat de judecatoria competenta", textul art. 920 se refera la actul notarial.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 921. - Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Art. 922. - Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata validitatea ei, cu toate ca acest act a ramas fara efect din cauza necapacitatii eredelui, sau a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea.
Art. 923. - Orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ce s-a instrainat, chiar cand instrainarea va fi nula, sau cand obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului.
Art. 924. - Orice dispozitie testamentara devine caduca, cand acela in favoarea caruia a fost facuta a murit inaintea testatorului.
Art. 925. - Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cand eredele sau legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei.
Art. 926. - Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobandit din momentul mortii testatorului.
Art. 927. - Legatul va fi caduc, daca lucrul legat a pierit de tot din viata testatorului.
Art. 928. - Orice dispozitie testamentara cade cand eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi.
Art. 929. - Cand din dispozitiile testamentare va rezulta ca cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul se imparte intre ei, fara a se scadea partile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit inaintea testatorului.
Art. 930. - Aceleasi cauze care, dupa art. 830 si dupa cele dintai doua dispozitii ale art. 831, autoriza cererea de revocare a donatiunilor intre vii, vor fi primite si la cererea revocarii dispozitiilor testamentare.
Art. 931. - Daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie intentata in curs de un an din ziua delictului.
Art. 932. - Donatiunile facute sotilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate.
Dispozitia art. 932 a devenit inaplicabila ca urmare a abrogarii titlului IV din cartea III a Codului civil, "Despre contractul de casatorie si despre drepturile respective ale sotilor", prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 933. - Donatorul poate, in cazul articolului precedent, sa dea donatiune si bunurile sale viitoare.
Donatorul in asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.
Cand donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabila.
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 934. - Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei parti numai dintr-aceste bunuri, cu indatorirea insa de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la care este supus donatorul in momentul donatiunii. In acest caz donatarul este liber sa se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare si sa opreasca numai pe cele prezente.
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 935. - Daca statul de care se face mentiune in articolul precedent, nu s-a anexat actului ce continea donatiunea bunurilor prezente si viitoare, donatarul nu poate decat sau a accepta sau a se lepada de donatiune in intregul ei.
Cand accepta, nu poate cere decat bunurile existente la moartea donatorului, si este supus la toate datoriile si sarcinile succesiunii.
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 936. - Sotii pot prin contractul de maritagiu sa-si faca reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor dori.
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 937. - Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.
Revocarea se poate cere de femeie, fara nici o autorizatie.
O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca in urma s-au nascut copii.
1. Dispozitia alin. 2 din art. 937, care constituia o exceptie de la regula generala a incapacitatii femeii maritate, a fost implicit abrogata prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.
2. Donatiunile intre soti pot avea ca obiect numai bunurile proprii. A se vedea, in acest sens, art. 30 din Codul familiei.
3. A se vedea, de asemenea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 24);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 32).
Art. 938. - Sotii nu pot, in timpul maritagiului, sa-si faca, nici prin acte intre vii, nici prin testament, vreo donatiune mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act.
Art. 939. - Barbatul sau femeia care, avand copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ea, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor.
Cu privire la aplicarea dispozitiei art. 939 a se vedea si Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.
Art. 940. - Sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus.
Orice donatiune, deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula.
Art. 941. - Sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donatar, la a caror ereditate acesta este chemat in momentul donatiunii.
Art. 942. - Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic.
Art. 943. - Contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una catre alta.
Art. 944. - Contractul este unilateral, cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.
Art. 945. - Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj.
Art. 946. - Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.
Art. 947. - Contractul cu titlu oneros este cumulativ, atunci cand obligatia unei parti este echivalentul obligatiei celeilalte.
Contractul este aleatoriu cand echivalentul depinde, pentru una sau toate partile, de un eveniment incert.
Art. 948. - Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.
A se vedea si art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 949. - Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.
A se vedea si art. 6 - 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 950. - Necapabili de a contracta sunt:
1. minorii;
2. interzisii;
3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932);
4. in genere toti acei caror legea le-a prohibit oarecare contracte.
A se vedea si:
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art. 9 - 11);
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 124, 129, 133, 147);
- Codul muncii - Legea nr. 10/1972, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972 (art. 7), cu modificarile ulterioare.
Art. 951. - Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate, decat in caz de leziune.
Art. 951 a fost modificat implicit prin art. 25 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare, care precizeaza ca, de la data intrarii in vigoare a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand virsta de 14 ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror validitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare. Potrivit aceluiasi text, actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu exista leziune.
Totodata, minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund pentru fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamant.
Art. 952. - Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor.
Art. 953. - Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol.
Art. 954. - Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.
Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia.
Art. 955. - Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul carei s-a facut conventia.
Art. 956. - Este violenta totdeauna cand, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent.
Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor.
Art. 957. - Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cand s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor.
Art. 958. - Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia.
Art. 959. - Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau daca a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune*).
*) Pentru exercitarea dreptului la actiunea in anulare.
Cu privire la prescriptia dreptului la actiunea in anulare, a se vedea nota 1 de la art. 1900.
Art. 960. - Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune.
Art. 961. - Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci da loc numai actiunii de nulitate.
Art. 962. - Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga.
Art. 963. - Numai lucrurile ce sunt in comert*) pot fi obiectul unui contract.
*) In circuitul civil.
Art. 964. - Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia sa.
Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa.
Art. 965. - Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei.
Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul celui a carui succesiune este in chestiune.
Art. 966. - Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.
Art. 967. - Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa.
Cauza este prezumata pana la dovada contrarie.
Art. 968. - Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.