Cetăţenia română - legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român
Reprezintă o instituţie care serveşte obiect de studiu a mai multor discipline juridice: cum ar fi dreptul internaţional public, dreptul familial, dreptul civil etc. Termenul „cetăţenie” provine de la latinescul „cevitas” semnificând iniţial ideea de cetate, fortificaţie - deoarece în acest sens era înţeles statul la etapa primară. Iar mai târziu el apare pentru a desemna locuitorii acestora. De la început, în Spania, Atena, Roma se considerau cetăţeni numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediul adunărilor populare. Ulterior, prin Edieful din anul 212 de la Caracala, cetăţenia era acordată la toată populaţia Imperiului Roman. Mai târziu odată cu devenirea romanilor şi bizantinilor supuşi împăratului, cetăţenia îşi pierde semnificaţia sa juridică.
În epoca feudală cetăţenia îşi pierde complet conţinutul juridic, o bună parte a membrelor statelor fiind calificaţi ca „supuşi” care, de regulă, nu posedau drepturi politice.
În sensul modern, noţiunea de cetăţean a fost utilizată pentru prima dată în „Declaraţia franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului” din 1789. Declaraţia a introdus noţiunea contemporană de cetăţenie lichidând supuşenia, legând-o de participarea activă a persoanei la viaţă politică, înzestrarea cetăţenilor cu un set de drepturi şi obligaţiuni, iar statul - un set de obligaţiuni faţă de cetăţeni.
Cetăţenia este o legătură juridică, care se întemeiază pe un fapt social pe o legătură, o solidaritate, efectivă de existenţă, interese, sentimente, alături de o reciprocitate de drepturi şi obligaţii; este acea calitate a persoanei fizice care exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, demonstrând apartenenţa sa la statul respectiv şi atribuirea persoanei fizice de drepturi şi obligaţii prevăzute în Constituţie.
Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi in funcţiile publice civile şi militare.
Cetăţenii României se bucură de protecţia statului român.
Redobândirea cetăţeniei române
Redobândirea cetăţeniei române de către persoanele care au pierdut-o anterior datei de 22.12.1989
PROCEDURA ACORDĂRII CETĂŢENIEI ROMÂNE
Prin retragerea cetăţeniei române
Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română
RENUNŢAREA LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
PROCEDURA RETRAGERII CETĂŢENIEI ROMÂNE ŞI APROBĂRII RENUNŢĂRII LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
REPATRIEREA CETĂŢENILOR ROMÂNI AFLAŢI ÎN STRĂINĂTATE
CETĂŢENIA ROMÂNÂ SE DOBÂNDEŞTE PRIN:
Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român;
b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.
Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.
B. Prin adopţie
Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
Dacă adopţia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului.
În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei;
b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român şi declară că nu întreprinde sau sprijină şi nici în trecut nu a întreprins sau sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
f) cunoaşte limba româna şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsura suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.
Notă: Dacă cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie care a solicitat să i se acorde cetăţenia română se află în afara teritoriului statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei de 8 ani, respectiv de 5 ani.
Termenele prevăzute de lege pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional ori a investit în România sume ce depăşesc 500.000 euro.
Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.
În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
REDOBÂNDIREA CETĂŢENIEI ROMÂNE
Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a pierdut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, precum şi apatrizilor, foşti cetăţeni români, dacă îndeplinesc în mod corespunzător următoarele condiţii:
Părinţii care solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor lor minori. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ .
Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia română poate cere dobândirea cetăţeniei române în condiţiile legii cetăţeniei române nr.21/1991 modificată.
Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte condiţiile menţionate mai sus.
Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire a cetăţeniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România.
Redobândirea cetăţeniei române de către persoanele care au pierdut-o anterior datei de 22.12.1989
Persoanele care, înainte de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau le-a fost retrasă fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II (nepoţi de fiu / fiică) pot redobândi cetăţenia română, fiind necesare următoarele acte:
ü cerere tip , care se completează la consulat;
• paşaportul solicitantului în original şi copie legalizată sau "conformă cu originalul"
• copie legalizată a buletinului de identitate sau cărţii de identitate a soţului (pentru persoanele căsătorite cu cetăţeni români);
• cazier judiciar din România (valabil 3 luni de la data emiterii);
• cazier judiciar din străinătate - valabil 1 an de la data emiterii - însoţit de traducere legalizată în limba română şi fotocopie a originalului;
• acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie etc.) - copii legalizate pentru titulari şi ascendenţi (părinţi, bunici), foşti cetăţeni români;
• dovada scrisă (adeverinţă) privind data pierderii sau a ridicării neimputabile a cetăţeniei române sau din care să rezulte că localitatea de naştere s-a aflat pe teritoriul României până în august 1940; (copia documentului de aprobare a renunţării la cetăţenia română, respectiv alt document eliberat de o autoritate competentă: oficiile de stare civilă, evidenţa populaţiei, primărie, arhivele statului, arhivele judeţene etc.);
• declaraţie personală, autentificată din care să rezulte dacă a mai depus sau nu o altă cerere de redobândire a cetăţeniei române;
• declaraţie scrisă personal , la depunerea cererii, din care să rezulte menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România. Aceeaşi opţiune se face şi pentru copiii minori pentru care se solicită redobândirea cetăţeniei române;
• declaraţie personală autentificată din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi ;
• copii legalizate ale certificatelor de stare civilă pentru copiii minori ai solicitanţilor şi consimţământul pentru obţinerea cetăţeniei române dat prin declaraţie autentificată, de către minorii de peste 14 ani;
• acordul soţilor dat prin declaraţie autentificata, pentru dobândirea cetăţeniei de către copiii minori;
Notă. : Cererile se depun personal, excepţie făcând numai cazurile temeinic justificate, dovedite cu înscris oficial, când cererea se poate depune prin mandatar cu procură specială şi autentificată.
Pentru copiile şi traducerile legalizate la un notar public din ţara de domiciliu sau reşedinţă este necesară, după caz, supralegalizarea sau aplicarea apostilei prevăzute de Convenţia de la Haga din 1961. Legalizările efectuate de consulatele române nu necesită supraleglizare sau apostilare.
Cetăţenia româna se poate acorda persoanelor care au avut această cetăţenie, au pierdut-o după 1989 şi solicită redobândirea, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător prevederile legale, chiar dacă au o altă cetăţenie.
Pentru redobândirea cetăţeniei române sunt necesare următoarele documente:
• cerere tip;
• paşaportul solicitantului în original şi copie legalizată sau "conformă cu originalul"
• cazier judiciar din România (are valabilitate 3 luni);
• cazier judiciar, din străinătate - valabil 1 an de la data emiterii - însoţit de o traducere legalizată în limba română şi de o copie xerox a originalului;
• acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie etc.) - copii legalizate; dacă naşterea sau căsătoria a avut loc în străinătate, se vor anexa şi traduceri legalizate în limba română ;
Notă .: Pentru copiile şi traducerile legalizate la un notar public din ţara de domiciliu sau reşedinţă este necesară, după caz, supralegalizarea sau aplicarea apostilei prevăzute de Convenţia de la Haga din 1961. Legalizările efectuate de consulatele române nu necesită supralegalizare sau apostilare.
‚ declaraţie pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte dacă a mai depus sau nu o altă cerere de redobândire a cetăţeniei;
• declaraţie pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte dacă doreşte redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România;
• declaraţie personală autentificată din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi ;
• dovada scrisă privind pierderea cetăţeniei române;
• un dosar cu şină.
PROCEDURA ACORDĂRII CETĂŢENIEI ROMÂNE
Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin hotărâre a Guvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiţiei. Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se face personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică şi va fi însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
Foştii cetăţeni români sau, după caz, descendenţii acestora până la gradul II, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care solicită redobândirea, respectiv dobândirea cetăţeniei române, pot depune cererile la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, care le înaintează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei.
Comisia va dispune, pe cheltuiala petiţionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetăţeniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia, comisia putând dispune:
După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport în care va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetăţeniei, pe care îl va înainta apoi, împreună cu cererea de acordare a cetăţeniei române, ministrului justiţiei.
Pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetăţeniei române ori, după caz, pentru redobândirea cetăţeniei române.
Persoana căreia i se acordă cetăţenia română, cu stabilirea domiciliului în ţară, depune în termen de 6 luni, în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credinţă faţă de România.
Persoana care a obţinut cetăţenia română cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţară în care domiciliază.
Dovada cetăţeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, paşaportul ori cu certificatul.
Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi.
În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în paşaportul unuia dintre părinţi, dovada cetăţeniei se face cu oricare dintre aceste acte sau cu certificatul eliberat de organele de evidenţă a populaţiei.
Dovada cetăţeniei copiilor găsiţi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.
Cetăţenia română se pierde prin:
A. Prin retragerea cetăţeniei române persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase. Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
d) este cunoscută ca având legături sau a sprijinit, sub orice formă, grupări teroriste ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română pentru motive temeinice persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:
a) nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţară sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăţenie.
Notă: Pierderea cetăţeniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori. În cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe data plecării sale din ţară.
Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate şi care renunţă la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte, cetăţean român. Dacă copilul a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
RENUNŢAREA LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
Se poate s olicita în următoarele condiţii:
Ø să fi împlinit vârsta de 18 ani;
Ø să prezinte motive temeinice pentru renunţare;
Ø să nu fie urmărite pentru executarea unei pedepse penale în România;
Ø să nu fie urmărite pentru debite către statul român sau către persoane fizice ori juridice din România.
Actele şi taxele necesare pentru întocmirea dosarului de renunţare la cetăţenia română:
a) cererea de renunţare la cetăţenia română, completată în două exemplare şi semnată;
b) lista cu date personale;
c) certificatul de atestare fiscală, eliberat de administraţia financiară din localitatea ultimului domiciliu din România, din care să rezulte situaţia debitelor solicitantului faţă de statul român;
d) certificatul de cazier judiciar eliberat de secţia de poliţie din localitatea ultimului domiciliu din România;
e) dovada deţinerii cetăţeniei altui stat (paşaport, comunicare privind acordarea condiţionată a cetăţeniei).
f) procura specială autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României pentru depunerea cererii de renunţare şi copie legalizată de pe paşaport dacă cererea se depune de altă persoană. Mandatarul va depune şi copia propriului act de identitate;
g) declaraţie pe propria răspundere autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României privind debitele faţă de persoane fizice sau juridice din România;
h) copii legalizate de pe actele de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie).
i) promisiunea acordării cetăţeniei de către statul de domiciliu - traducere în limba română legalizata şi copie xerox de pe original; ori dovada obţinerii cetăţeniei statului de domiciliu, traducere în limba română legalizată precum şi copia xerox a originalului sau copie legalizată de pe paşaportul străin în cazul obţinerii altei cetăţenii;
j) un dosar cu şină
k) chitanţele aferente taxelor plătite: 6.000.000 lei taxa consulară 750.000 lei M.O. şi 30.000 lei taxa de cerere.
Notă: Datele de stare civilă din documentele depuse trebuie să corespundă cu cele din certificatul de naştere. Dacă naşterea sau căsătoria a avut loc în străinătate se depune certificatul transcris la Direcţia informatizată a persoanelor. Certificatele de naştere ale minorilor se depun în copii legalizate la dosarele părinţilor dacă este cazul transcrise. Pentru minorul care a împlinit 14 ani se depune şi consimţământul său autentificat, dat în faţa notarului sau a consulului. Actele întocmite în străinătate trebuie să poarte apostila aplicată de autoritatea desemnată de statul emitent conform Convenţiei de la Haga din. 1961 ori să fie supralegalizate. În cazul în care actele sunt întocmite de agenţii diplomatici sau consulari ai României nu este necesară apostila ori supralegalizarea. Pentru minori nu se percep taxe.
C. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române
Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
Data pierderii cetăţeniei române este data dobândirii de către minor a cetăţeniei adoptatorului. În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.
Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
PROCEDURA RETRAGERII CETĂŢENIEI ROMÂNE ŞI APROBĂRII RENUNŢĂRII LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi se depune la comisia care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei. Cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererile de renunţare la cetăţenia română la misiunile diplomatice ori la oficiile consulare ale României din ţara în care locuiesc.
Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţa eliberată de secretarul comisiei care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul în străinătate.
Persoanele care au redobândit cetăţenia română cu stabilirea domiciliului în România sau care şi-au stabilit ulterior domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la libera circulaţie în baza paşaportului emis de autorităţile române pentru a călători în alte state decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a schimbării domiciliului.
Ministerul de Interne poate acorda dispensa pentru exercitarea dreptului la libera circulaţie în următoarele situaţii:
• reîntregirea familiei sau vizitarea soţului ori a unei rude până la gradul II inclusiv;
• vizitarea unei rude până la gradul IV grav bolnave;
• realizarea unei intervenţii medicale în lipsa căreia sănătatea persoanei ar fi în pericol;
• efectuarea unui stagiu de perfecţionare sau ca urmare a obţinerii unei burse;
• deplasări determinate de natura ocupaţiei exercitate în România.
Cetăţenia română cu titlu de « cetăţenie de onoare » se poate acorda unor străini, pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României.
Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică.
Pentru situaţiile în care se cere consimţământul celuilalt părinte sau al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului public sau, în străinătate, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
REPATRIEREA CETĂŢENILOR ROMÂNI AFLAŢI ÎN STRĂINĂTATE
Pentru a beneficia de prevederile legislaţiei române în materia repatrierii, cetăţenii români trebuie să deţină paşapoarte valabile, pe care să fie înscris domiciliul în străinătate. Această menţiune trebuie înscrisă în mod expres în paşaportul persoanei. Cererea privind restabilirea domiciliului în România (repatriere) va fi depusă direct la secţia de poliţie din localitatea în care urmează să se stabilească domiciliul. Secţia de poliţie va elibera solicitantului un buletin de identitate şi o dovadă de repatriere, în baza cărora bunurile personale repatriate vor fi scutite de taxele vamale.
Notă : Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate nu sunt autorizate să primească cereri privind restabilirea domiciliului în România (repatriere).
Lipsa din paşaport a menţiunii de stabilire a domiciliului în străinătate conduce la inaplicabilitatea prevederilor legale în materia repatrierii.