Crime şi delicte contra patrimoniului
„Trei sute de lei costă oaia pierdută, trei sute plătesc, domnule preşedinte; vă rog să reţineţi însă că atunci când aceasta a fost despărţită de turmă şi fugărită până s-a pierdut, iniţiativa a aparţinut câinelui meu, nu mie, care am fluierat doar”.
„Recunosc că am fost surprins încercând să pornesc un autoturism la orele 1 noaptea, dar arăt că nu intrasem înăuntru decât cu intenţia să fumez o ţigară...”
„ . . . pentru ceas însă, vă rog să nu fiu pedepsit deoarece, mai înainte de a fi prins, profitând de beţia reclamantului, i-l mai luasem o dată de la mână dar, văzând că sunt observat de un cetăţean, i-l pusesem la loc; aşa că, acum ceasul era pe jumătate al meu .. .”
„Este adevărat că subsemnatul, în ziua cu pricina, am luat cele 10 gâşte ale reclamantului, le-am băgat în curte si le-am închis în magazie. Precizez însă că nu am făcut-o cu intenţia să mi le însuşesc pe nedrept — cum greşit au reţinut organele de cercetare penală — ci, din dorinţa de a dormi liniştit, în eventualitatea că acele gâşte mi-ar fi pricinuit stricăciuni în grădina de zarzavat. În acest sens, aduc mărturie faptul că, imediat după ce am băgat gâştele în magazie, am intrat în casă şi-am adormit buştean”.
„Este adevărat că în seara respectivă m-am plimbat la braţ cu reclamantul şi i-am desfăcut ceasul de la mână; precizez însă că nu i l-am furat, ci l-am luat cu acordul lui, care fiind în stare de ebrietate nici n-a băgat de seamă când a rămas fără ceas ...”
„Am fost împreună cu reclamanta şi încă doi prieteni la restaurantul „Căsuţa cu zorele” şi am consumat 11 litri de vin, dar nu-mi dau seama cum de a ajuns ceasul ei la mine în buzunar, întrucât eu mă dusesem s-o conduc până acasă. Poate cumva să mi-l fi vândut şi n-a mai ţinut minte . . .”
„La un moment dat, subsemnatul, care aveam masă reţinută în local şi-mi sorbeam liniştit şpriţul, am ieşit afară pe uşa din spate şi am dat să plec cu bicicleta reclamantului. O dată ajuns însă la circa 100 de metri de restaurant, când să încalec bicicleta, am văzut că aceasta are piedica pusă, motiv pentru care, dându-mi seama de gravitatea faptei mele, am hotărât să mă îndrept pentru că, în condiţiile de mai sus, nu puteam să ajung prea departe fără să fiu prins”.